Povestea mea

Dupa 10 ani de rugby si mii de “gramezi legate” sau “prabusite”, a venit ziua de 11 martie 2006, sambata in care cursul vietii mele a luat o intorsatura brusca, poate prea brusca pentru mine si pentru cei din jurul meu.
Cu cateva minute inainte de finalul unui meci de pregatire al Selectionate U19 in compania echipei la care evoluam eu ( Olimpia Bucuresti), intr-o deja devenita banala legare a unei gramezi, clipa naruitoare a viselor mele s-a produs: in urma contactului, barbia mi-a fost infipta in piept, un fior rece mi-a trecut pe toata sira spinarii pana la glezne revenind inapoi cu o senzatie de amorteala ce imi cuprindea tot corpul. Am cazut la pamant fara sa ma pot misca, fara nicio durere dar foarte speriat, frica amplificata si de agitatia colegilor si a medicilor.

Am ajuns initial la Spitalul de Urgenta Floreasca unde au ajuns si colegii dupa meciul incheiat si familia mea. Eram legat la o multime de aparate, fiecare cu un obiectiv bine stabilit de a ma tine in viata, cand membrii familiei mele au inceput sa intre unul cate unul in rezerva unde ma aflam, cu ochii inlacrimati si fetele crispate de teama la auzul cuvintelor medicului ca nu mai am decat maxim 2 ore din viata. Au putut totusi sa se stapaneasca si cu o tarie interioara uluitoare au inceput sa ma incurajeze si sa imi spuna ca nu e nimic grav, ca totul este doar preventiv.

Stiam in interiorul meu ca este ceva grav si am inceput sa ma rog Lui Dumnezeu fara sa ii cer ceva ci doar sa-Si faca Voia asa cum Credea El. Dupa cateva momente au intrat in camera trei persone care m-au luat si m-au transportat cu ambulanta la Spitalul Bagdasar-Arsenie. Acolo am aflat si diagnosticul: TRAUMATISM VERTEBRO-MEDULAR CERVICAL, luxatie anterioara bilaterala C6-C7, leziune neurologica completa Frankel A, in limbajul popular, aveam coloana vertebrala deformata in zona gatului si maduva sectionata complet. Dupa 3 zile am fost operat de domnul doctor Podea Marius asistat de domnul Profesor Doctor Exercian. Interventia chirurgicala a fost un success si au urmat 5 luni de internare pe Sectia de Recuperare unde am urmat recuperarea sub observatia kinetoterapeutului Anca Mihaescu.

Din momentul externarii am continuat recuperarea acasa si la centre de recuperare din tara (Baile Felix, Poiana Campina, Techirghiol) pentru ca nu am incetat niciun moment sa cred ca nu voi mai simti iarba sub picioare. Voi continua sa lupt pentru a nu mai depinde de nimeni si pentru a-mi implini visul insa pentru asta am nevoie si de prieteni care sa ma sustina asa cum m-au sustinut pana acum si carora le multumesc din tot sufletul!
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea pentru ca este doar o experienta de viata si cred intr-un final fericit!

Îți place?!

Îți place ce vezi când mă vezi frezat, aranjat, zâmbitor, vorbitor…..
Îți place ce fac, cum fac, când fac…….
Îți place când te sun, îți scriu, te strig…..
Îți place când îți ascult vorbele și glasul inimii…..
Îți place când te alint, te ating, te fac să râzi…..
Îți place când trag de mine, de tine, de noi…..
Îți place când mă vezi bărbat…..
Îți place când nu îți aduc flori dar te tratez ca pe o floare…….
Îți place la mine pentru că aici mă auzi numai pe mine……
Îți place să crezi că într-o zi te voi alerga prin parc, prin casă, prin pat…..
Îți place să crezi că o să mai merg vreodată…..
Dar dacă n-o s-o mai fac……
Ce o să îți mai placă?

Nu vreau să fiu motivul morții lui!

Astăzi mă întorceam de la birou pe veșnica aglomerată șosea Petricani.
Prind ultimul strop de verde și mă furișez pe pe banda 1. Stau aici cuminte urmărind în oglinda retrovizoare o salvare SMURD cu semnalele luminoase și sonore pornite,  încercând să își croiască drum printre mașini.
Nu reușește…..
La un moment dat se aude o voce ca dintr-o portavoce și abia abia ambulanța reușește să intre pe mijlocul străzii.
Când se apropie de mine, trag dreapta de volan cât mai aproape de bordură care acum este un morman de jeg.
Pe banda 2, în dreptul meu, un el vorbește la telefon.
Ambulanța este în spatele lui și el nu sinchisește să facă nicio manevră pentru a elibera banda…..la fel și celelalte două mașini de teren din fața lui.
Imposibil să nu o auzi, imposibil să nu o vezi, este strigător la cer să nu faci o mișcare pentru cel ce se află în ambulanța aia sau către cine se îndreaptă.
Înăuntru pot fi părinții tăi, soția ta, copilul tău……iar tu ești cel ce mărește chinul acelei vieți.
Au trecut multe salvări pe lângă mine de când sunt la volan. Dar astăzi a fost altceva…..
Poate pentru că niciodată nu a staționat atât de mult lângă mine una……și a fost groaznic.
Am retrăit niște momente urâte amintindu-mi că și eu am fost la un pas de moarte de două ori…..
Poate că am avut noroc de trafic mai lejer sau de șoferi mai educați.
Din păcate gândim prea mult și simțim prea puțin.
Avem nevoie de umanitate.
Jorj.

Aleargă!

Aleargă până îți întreci umbra apoi aleargă să nu te întreacă ea pe tine

Ziua îmi începe devreme, înainte să mă ridic din pat. Mă motivez să sar din confortul meu.

Să beau o cafea?
Să beau toată cafeaua?
Să scroll-uiesc facebook-ul?
Este ăsta un timp pierdut?
Ar trebui să alerg deja.
Nu pot să alerg, am alergat și ieri, o să alerg mâine, plouă, mi-e rău, prea mult de umblat, ea mă vrea lângă ea, mă bat adidașii…..astea sunt jocurile care mă țin să nu ies pe ușă…..
Trag aer în piept și ies la alergat….și alerg.
Ăsta este adevăratul joc în care mă întreb dacă sunt mai rapid decât taxiul ăla, dar decât câinele ăla, dar decât un tren.
Oare pot traversa parcul până la apus?
Trec prin toată zăpada asta?
Cât pot alerga pe o linie dreaptă?
De câte ori lovesc picioarele mele pământul într-un minut?
Cât pot să alerg pe o ploaie torențială?
Jocurile astea mă fac mai încet sau sunt un nebun pentru că îmi doresc să mă depășesc?

Nu îmi pasă atâta timp cât alerg.

Jorj

Cred că lumea este o mare familie!

Un puști de 14 ani a împușcat și omorât un un tânăr nevinovat pentru a demonstra lui și “prietenilor” lui cât este de tare.
La tribunal, mama victimei a stat nemișcată în tăcere până la sfârșitul procesului când criminalul a fost condamnat.
În timp ce criminalul era încătușat, mama băiatului care a fost ucis, s-a ridicat cu greu în picioare, l-a privit în ochi și i-a spus…..”TE VOI OMOR” și s-a așezat înapoi pe scaun.
După un an de pușcărie, mama băiatului ucis a mers să-l viziteze la pușcărie.
Criminalul era un copil al străzii înainte de crimă și această mamă era singura care îl vizita.
Nici măcar membrii găștii din care făcea parte nu au venit să îl vadă.
Când a aflat cine îl vizitează, băiatul ăsta era cam speriat, însă acestă femeie i-a spus să stea liniștit pentru că ea vrea doar să vorbească cu el.
Au vorbit, au mai urmat și alte vizite, i-a și lăsat bani de țigări, încercând să-l înțeleagă pe omul care îi omorâse copilul.
Când era aproape de eliberare, l-a vizitat și l-a întrebat:
“Ce vei face când o să ieși de aici?”
El a răspuns că nu știe, că nu are familie, că nu știe.
Atunci această doamnă i-a spus că are un prieten care are o fabrică și poate reușește să îl angajeze acolo. Așa că i-a aranjat un interviu.
Acum avea un loc de muncă dar nu avea unde să locuiască.
Doamna i-a spus că are ea o cameră liberă și poate sta la ea. Așa că băiatul a venit să stea la ea.
După 6 luni, această doamnă l-a tras deoparte și i-a spus.
“Știi ce, vreau să discutăm”
S-au așezat față în față, l-a privit în ochi și i-a spus: “Îți amintești la tribunal în ziua când ai fost condamnat pentru uciderea fiului meu fără motiv că ți-am spus că TE VOI OMORÂ?”
El a răspuns că își aduce aminte și că nu va uita niciodată ziua aia.
L-a privit înapoi în ochi și i-a spus: “Ei bine, am făcut-o. Nu am vrut ca băiatul care mi-a omorât copilul să trăiască pe pământul ăsta. Am vrut să moară. Venind să te vizitez, aducându-ți lucruri, oferindu-ți un loc de muncă  și lăsându-te să locuiești cu mine, toate astea te-au schimbat. Băiatul de atunci nu mai există, a murit”

Dacă am încerca să aflăm viața secretă a dușmanilor noștri, am găsi cu siguranță destulă tristețe și suferință pentru a-i schimba viața.

Jorj

Bucură-te acum pentru că……TOATE TREC!

Anul lucrurilor făcute pentru prima dată.
Și dacă aș fi întrebat când a fost ultima dată când am făcut ceva pentru prima dată, aș răspunde…..ANUL ĂSTA.
Da, anul 2016 a fost anul în care am tot făcut lucruri pentru prima dată și o să fac o listă:
-Am luat permisul de conducere în luna Ianuarie.
-Am zburat cu elicopterul în luna Februarie.
-Am terminat pe podium semi-maratonul București în luna Mai.
-Am alergat 23 de km într-o țară străină (Austria).
-Am alergat primul semi-maraton montan.
-Am început să fac Crossfit.
-Am alergat 21 de km într-un Mall din București.
-Am ținut primul speech în limba engleză.
-Am fost copilot în raliul Sibiului.
-Am întâlnit oameni noi.
Par lucruri frumoase, sunt frumoase dar unele destul de dureroase. Toate antrenamentele până la epuizare au durut….dar au trecut.
Toate trec.
Îți spun că durerea o să treacă, îți mai spun că și starea de bine o să treacă.
Toate trec.
Îți mai spun că prin orice treci prin viață, o să treacă.
În momentele grele ține minte că timpul trece, ține minte că după fiecare noapte grea vine dimineața și după fiecare dimineață vine noaptea.
Așa că oprește-te puțin și inspiră adânc aerul rece, miroase florile, bucură-te de ploaie, de zăpadă, îmbrățișează-ți familia, râzi cu prietenii pentru că toate astea……VOR TRECE.
SĂ AVEȚI SĂRBĂTORI FRUMOASE PRIETENI!

Jorj.

received_486060874931458

Mamă, nu sunt un sfânt!

Da mamă, poate că o să te superi dar  băiatul tău nu este un sfânt.
Băiatul tău a înjurat, a înjurat pentru că nu a mai rezistat presiunii din interiorul lui.
Băiatul tău a făcut fete să sufere, a făcut fete să sufere pentru că la rândul lui a suferit din cauza lor. Inconștient le-a folosit pe post de pansament, nerealizănd că ele nu au vină.
Băiatul tău s-a uitat la filme porno, s-a uitat pentru că a vrut să învețe, pentru că nu a primit o educație sexuală și pentru că a vrut să își satisfacă anumite nevoi.
Băiatul tău s-a bătut cu alți băieți, s-a bătut rău la școală, pe stradă, pe teren. A încercat cât a putut să își ferească fața lovită să nu-l vezi….dar l-a durut.
Băiatul tău nu vrea să învețe când este forțat, nu vrea să tocească și într-o săptămână să uite tot. 
Băiatul tău a scuipat, a scuipat pentru că așa i s-a părut că este mai băiat. Dar și-a dat seama că nu este ceva cu care să ieși în evidență și nici nu este un mod de a-ți arăta supremația.
Băiatul tău a fost la curve, a fost pentru că a avut nevoie și a vrut să experimenteze și asta.
Băiatul tău a căutat modalități să se omoare, le-a căutat pentru că în momentul acela nu a mai văzut nicio rezolvare pentru problemele lui.
Băiatul tău a fumat, a fumat la indemnul altora, a fumat să se calmeze dar mai mult l-a agitat.
Băiatul tău a furat, a furat penare pline cu rechizite pentru că el nu avea și nu își permitea.
Băiatul tău a râs la priveghi, a râs pentru că nu înțelegea obiceiurile.
Băiatul tău a plâns, a plâns pentru că s-a simțit incapabil, slab și înlăturat.
Da mamă, băiatul tău recunoaște toate astea, băiatul tău nu regretă ce a făcut, băiatul tău nu vrea să fie un sfânt.
screenshot_20160817-082536

Jocurile astea!

Recunosc ca imi plac jocuile de tip shooter. Ma prind atat de tare incat am momente cand ma uit pe dupa monitor sa ma asigur ca nu este nimeni si pot merge mai departe :)).
Simulatorul asta le intrece pe toate :D

Gardianul, parcul și handicapatul!

Ieri am ieșit în parcul IOR să îmi fac ultimul antrenament până la maraton.
Național Arena este închis până pe 14… d-aia am schimbat locație.
După două ture, circa 7 km, Răzvan Negoiță mi s-a alăturat pentru încă 3 km.
Cine este Răzvan?
Razvan este cel mai invidiat bărbat după Bilzerian :)).
Este nenea ăla care are un vas și organizează excursii în Thailanda.
Vezi http://aventurapeocean.ro/
Cum alergam noi așa și povesteam, se apropie din față o mașină d-aia de golf cu doi pândari la bord.
Oprește și mă atenționează că nu am voie cu triciclul în parc.
Serios?
Te oprești mâncând semințe de floarea soarelui și îmi spui asta?
Bineînțeles că mi-am văzut de pedalatul meu și nu m-a impresionat prea mult stilul lui.
Sunt curios care sunt criteriile pentru angajare pe un post de pândar în parc…..
parc