Model studio videochat Bucuresti Videochat Bucuresti

O zi… a mea

6 dimineata. Trezirea!!!! Inainte sa dau ceasul cu o ora inainte ma ridicam ceva mai repede din pat si nu din cauza ca acum ma trezesc mai devreme ci pentru ca era lumina afara. Nu stiu daca lumina aia ma facea sa cred ca sunt in intarziere sau doar imi dadea un strop de energie. Cum unde sa intarzii? La treaba. Ca mai si munceste omu’, nu doar se uita la meciuri (de rugby). Treaba e ca nu muncesc pentru a-mi castiga painea ca doar sunt pensionar si pensia asta imi acopera toate cheltuielile (aprox. 270 lei - boi), ci pentru a-mi (re)castiga viata. Traiesc, nu va speriati, dar vreau sa traiesc ca inainte. Si cum fac sa ajung ca inainte?
Pai ma trezesc la 6. Si la 7 ma cert cu portarii care se tot schimba si nu-mi recunosc frumusetea de masina si nu ma lasa sa-mi vad de cascatul ce-mi rupe falcile si de accesul in curtea salii de recuperare. Ajung in sala. Mirela (kineta cu care lucrez) vine mai tarziu dar este Violeta (alta kineta cu care mai mult ma cert:-))) si imi incep singur exercitiile. Incep cu incalzirea articulatiilor, bratelor, gatului…. apoi echilibru din sezut la marginea patului sau pe un scaun fara spatar. A venit Mirela, incepe macelul. Prima oara ma ridic la spalier si atarn acolo fata in fata cu peretele. S-o fi plictisit saracu de mutra mea dar o s-o mai vada inca mult timp de acum inainte.
Dupa cel putin o ora de stat in picioare urmeaza mobilizarile si intinderile care scot tot untul din mine dar ma ajuta sa ma si relaxez pentru ca ma scapa de contractiile musculare. Usor-usor se umple sala de pacienti si de vreo 2-3 voluntari care vin sa invete sa practice kinetoterapia.
Incep sa fac abdomene, nu ma intrebati cate serii pentru ca la un moment dat le pierd numarul si e si mai grav daca le pierde numarul si Mirela ca sigur spune ca am facut cu cel putin una mai putine, normale si oblice. Apoi urmeaza bratele sau spatele la lucru. O zi bratele, o zi spatele. Nu sarim niciodata peste statul in patrupedie. Aici sunt mai multe exercitii care se fac in aceasta pozitie, nu ma puneti sa vi le explic pentru ca nu imi e usor, daca vreti sa le stiti puteti sa veniti si sa ma vedeti in exercitiul functiunii, multumesc! Dupa ce termin si cu manevrele astea incep sa fac extensii, exercitii de tonifiere a musculaturii spatelui, umerilor si gatului. Urmeaza flotarile…cateva sute (fara sa exagerez), ridicarea pe manere si iar exercitii de echilibru la marginea patului unde ma joc cu mingea de rugby. Am mingii de rugby peste tot: acasa, in masina, la sala… oriunde ma duc am cu mine si mingea.
Dupa aproape 7 ore de munca, cu cateva pauze scurte de 5 minute, a venit si timpul sa plec acasa sau la alte terapii “alternative”. De obicei plec direct la acupunctura si dupa aceea acasa.
Primul lucru pe care il fac cand ajung acasa e sa mananc. Daca am terminat cu sala nu inseamna ca am terminat si cu munca. Mai fac o ora exercitii de forta cu saci de nisip si inca 3 ore de “mers” la bicicleta.
In total lucrez, in medie, 10 ore pe zi numai munca fizica. Inainte de accident faceam un antrenament si 2-3 ore de sala o data la 2 zile. Norocul meu este ca nu ma plictisesc, ca am oameni langa mine capabili sa munceasca si sa faca o atmosfera mai mult decat placuta.
Nu uit de blog, de prieteni, caut noutati despre sport in general si rugby in particular.
Stingerea se da pe la ora 22:00, asta daca nu ma ia somnul inainte. Maine trebuie sa ma trezesc iar la 6 dar cine se scoala de dimineata departe ajunge!