La Mare 1!
Ca tot am scris de cantonamentele la munte ma gandeam sa le pun pe “foaie” si pe cele petrecute la mare.
Aveam cam 11 ani cand am plecat prima data in cantonament, prima data plecat undeva fara familie, cu bagajul facut de mama si banii de cheltuiala dati antrenorului sa aibe grija de ei.
Bineinteles plecare tot din Gara de Nord, tot de dimineata, numai ca acum fiind primul cantonament al meu, fiind mic, cu ciunga-n par si cu slitu desfacut (vorba vine :D)………multe dintre glumele alea tampite mi-se faceau mie.
Destinatie………Eforie Nord.
Pe tren sunt “aruncat” cu inca 2 colegi (bila si Vladut) intr-un compartiment alaturi de cativa baieti mai mari care tot drumul ne-au pus sa cantam toate aberatiile de melodii atunci la moda (L.A, Genius…etc). Toate bune si frumoase pana cand in tot vagonul se vorbea despre Botez, Botez si iar Botez.
Aflasem ca noii veniti in echipa trebuiesc botezati, dar cum si in ce fel NU.
Ajunsi in Eforie ne inhamam cate doi la bagaje si dai talpa pana la cazare. Fiind prieten cu bila, normal ca, cu el ma pus sa stau in camera. Doamneeeeee si acum imi aduc aminte cu cati gandaci daia negri zburatori ma trezeam noaptea prin pat.
Bineinteles iar cate 3 antrenamente pe zi destul de complexe dar stau acum si ma gandesc ca atat de grele cum erau nu ne vaitam niciunul. Era o disciplina si un respect reciproc de toate partile………nu conta ca ala are 17 ani iar eu doar 11.
Imi aduc aminte ca se apropia ziua botezului iar frica ma cuprindea tot mai mult :-S………si in disperarea aia am incercat orice numai sa fiu scutit de el………date pe langa baietii mai mari, razi la glumele lor chiar si incercand sa-i mituiesc (i-am dat ochelarii mei de soare,atunci la mare fitza, unuia din baietii care mi-a asigurat protectie) :))). Ce sa zic intr-un fel am reusit dar doar pe jumate asa ca tot mi-am luat-o :D.
Vine ziua de vineri…….toti astia mici si nebotezati ne ascundeam care pe unde apucau. Eu imi iau mingea si incet incet ma indrept catre locul unde ne strangeam inainte de antrenament…….cu prea putina experienta in manuirea balonului oval si normal ca o comit si reusesc cu o precizie nemaintalnita in rugby sa scap mingea exact in farfuriile de ciorba ale unor turisti……….aoleeuuu ma scuzati, nu am vrut……etc.
Ajungem pe plaja, ne terminam antrenamentul si suntem luati pe rand la papuci…….da in asta consta botezul……o serie de papuci la fundul gol si o muscatura :)))))).
Ca prin minune scap de furia lor ascunzandu-ma undeva pe plaja, rasuflu usurat si plec spre camera.
Si uite-ma cum state-am eu asa intins in pat cu usa incuiata si perdelele trase sa nu intre peste mine dusmanii……cand de odata un coleg “disperat” incepe sa ne bata in usa. Poc poc poc poc…
Ce e ma, care esti ?
Eu sunt Achim, lasati-ma sa intru ca vor astia sa-mi dea botezu.
Zbang sar din pat eu eroul si sa fac un bine ii deschid usa…………dar ce sa vezi ?……….omu se vorbise cu dusmanii sa faca pe victima si cand ne prostea sa deschidem, ne bloca usa deschisa sa intre hienele peste noi.
Mamaaaaaa, m-a apucat un plans dala de ”nu am facut nimic, lasati-ma” :)) poate poate ma lasa in pace…………..neeaahh inafara de ala mituitu si capitanul echipei, toti au tabarat pe mine…………si dai si dai pana mi-a facut fundul rosu ca la maimute de numai puteam sa stau in fund pe scaun la masa……..in comparatie cu bila eu am scapat fara muscatura :D.
Gata ma apuc de gimnastica.

O zi buna va doresc!






Am ras cu lacrimi!!!
Ce pieptosi printre cei mai mari… sunt curios daca dintre toti care sunteti in poza sunt ACUM internationali..?
Tot timpul am fost norocos la botez(a fost mai multe),dar tehnica mea era de a `infrunta dusmanul` ci nu sa fug sau sa ma ascund…cum faceau majoritatea. Adica intrebam ce vroiau de la mine(de obicei bautura ceva), si eram primul care se prezenta cu sticlele in mana la usa. Ideea era sa imi iau botezul primul…inainte sa se imbete si sa care la papuci si poate chiar ghete cu crampoane `la greu`.
Pe urma aveam dreptul sa stau sa-i vad pe toti ceilalti cum si-o luau.
Aveam si `moment artistic` si stiam(mai stiu inca!) cateva poezii de Eminescu…impresionam din start!;-)
Da, frumoase amintiri…chiar daca poate dureroase.
Multumesc.
Cel din stanga (Mamoc Marius) de langa domnu Iorga a cochetat cu nationala de rugby 7. Acum joaca la Dinamo.
Merci, George.
unde esti in poza? nu te pot repera:(
in dreapta jos am o sageata rosie deasupraa.
si tu care esti din poza?
in dreapta jos am o sageata rosie deasupraa. :))
da cine facea muscatura??!! si tot de fund? :-))
pai unul dintre calaii din echipa……..da tot de fund
:)))))))doamne nu imi vine sa cred ….vb d-lui valeriu cu lacrimi rad:)))!da o curiozitate ce varsta aveai aici????:D
am scris ca aveam 11 ani
:D sz nu am vazut….sz:-p
Buna , George !
Am gasit blog-ul tau din greseala…pe site-ul lui Bendeac . Alexandra ma numesc … te “cunosc” de mai bine de 1 an de zile…lucrez pentru APRR…pentru Peter , mai exact . Tot timpul mi s-a vorbit despre tine - eram curioasa sa te cunosc ; ma bucur ca am facut-o intr-un sfarsit :D .
Sa fii puternic in continuare , la fel cum ai fost si pana acum .
P.S. : Distr placuta - parca asta seara este petrecerea , nu? :P
Pup !
Buna. Da astazi este si sincer am ceva emotii…..multumec, sper sa fie bine.