Drumul spre eseu!

Despre rugby, despre miracolul de a găsi români împreună

E un sport pentru bărbaţi puternici. Cînd cele două echipe se izbesc, formînd o grămadă, îţi vine să suni la 112. Încleştarea voinicilor, ce se războiesc pentru un balon oval, e o copie a bătăliilor descoperite în cărţile de istorie, unde oştile se ciocneau în cîmp deschis. Muşchii trosnesc, ochii devin pumnale, adrenalina creşte. Nu e o joacă, e o lecţie de viaţă. Din grămadă nu poţi pleca, nu poţi ridica mîna să te retragi pe tuşă, nu-ţi poţi părăsi colegii, nu poţi să treci de partea cealaltă a frontului. Nu s-a inventat echipamentul cu airbag. La rugby grupul e important. Nu eşti pe cont propriu, eşti împreună cu ceilalţi 14. Ezitările şi laşitatea nu fac parte din regulament. Cînd colegul e încolţit de adversari, nu pleci capul, nu aştepţi să treacă apa, îi sari în ajutor. Nu există trageri de timp, un eseu nu se cerşeşte, e o incercare reusita. Punctele sînt convertibile în vînătăi şi julituri. Dacă un sportiv solicită intervenţia medicului, sigur e rănit grav, nu scheaună, să impresioneze arbitrul, ca un fotbalist. Aţi văzut stejari plîngînd?

Sursa: Alin FORNADE / Gazeta Sporturilor

O zi buna va doresc!