A innebunit Romania!

Techirghiol, 2009! Prima zi de recuperare aici! De cum ies pe usa rezervei, incep sa aud de cutremur. Aoleu!, fug repede de pe hol catre cabinetul doamnei doctor care ma are in vedere si, la usa, o multime care vorbea de cutremur! In mintea mea imi faceam un plan cum sa fac sa ma strecor eu primul, inaintea lor. Se deschide usa, iese un pacient si surpriza: toti imi faceau semn sa intru eu inaintea lor! Doamne, nu-mi vine sa cred! Inca mai exista ….. ceva, ca nu stiu cum se mai numeste!
Le multumesc, intru, vorbesc cu doamna doctor, ies, oamenii tot de cutremur vorbesc, ii intrerup sa le mai multumesc inca o data, si plec sa-mi fac programarea. La programari, alta coada, aici tot de cutremur se vorbeste si nemaiavand norocul de mai devreme, am stat sa ii AUD in liniste.
Dupa ce imi planific procedurile, ma grabesc catre bazin. Nu vreau sa pierd nicio zi de balaceala in apa mai sarata ca o saramura ca doar pentru asta am venit si tzop in bazin! Cu tata langa mine ca inca nu pot sa intru singur si nici atat de bine nu stiu sa inot cat sa fac o „randunica” sau macar o „bomba”. Plus ca daca imi intra apa in ochi sau gura, game over!
Ma retrag usor la marginea bazinului si ma tzin de o bara asteptand sa imi vina randul la gimnastica din apa. Este un terapeut in bazin care lucreaza cu pacientii cu probleme si un altul care lucreaza cu restul pacientilor de la marginea bazinului.
Dar pana sa imi vina randul doi batranei vorbeau langa mine despre … ghiciti voi. I se ia si lu’ tata de tot, se uita la ei si le zice:
” Lasati domnilor cutremurul ca s-a intamplat altceva si mai grav: a murit Nikita!”
Am crezut ca lesin de ras. Macar au incetat cei doi sa mai vorbeasca, cred ca nu stiau cine e Nikita. Apropo, chiar a patit ceva „SUFLETU’ MEU”?
Opaa, a inceput meciul! Va mai tin la curent!
Multumesc!

La Techirghiol

Incepand de astazi pana pe 16 mai sunt „la recuperare” pe malul lacului lui Techir. Asta este al treilea an consecutiv cand vin aici pentru a face recuperare si mai ales pentru apa. Se stie ca apa si mai ales namolul din lacul Techirghiol au un efect miraculos asupra persoanelor cu afectiuni ale sistemului osos si chiar respirator, pentru ca o plimbare pe malul lacului are un efect de aerosoli formidabil iar in Bucuresti se platesc o gramada de bani pentru un tratament.
Aici am invatat sa inot, mai mult cu ajutorul apei care are o concentratie de sare de peste 10 ori mai mare ca a marii.
Tot aici mi-am facut si multi prieteni care vin sa faca tratamentul cu namol fara de care ar avea dureri insuportabile mai tot timpul. Multi dintre ei mi-au spus ca dupa un tratament de 12-18 zile in aceasta statiune nu au mai avut dureri osoase sau reumatice un an intreg.
La prima vedere pare o statiune plictisitoare dar linistea de aici este foarte relaxanta, este ceea ce ne dorim cu totii, mai ales cei care traim in jungla urbana.
Eu ma simt foarte bine aici, fac tratamentul pana in jurul orei 14 apoi relatii de socializare, plimbari pe aleea din jurul lacului, mai o conversatie (uneori in contradictie) cu batraneii, schimburi de idei si experienta cu alte persoane care sunt dependente de scaunul rulant si care, unii, au aceeasi afectiune ca si mine.
Apropos, tot astazi au mai venit aici 2 prieteni apropiati cu care o sa am un timp excelent in urmatoarele 3 saptamani.
O sa continui sa scriu articole si sa raspund comentariilor voastre pe care sper ca mi le veti trimite.
Sa aveti o saptamana plina de impliniri!

Pozitionarea in sezut si in decubit

RIDICAREA DIN DECUBIT DORSAL IN SEZUT]

Actiunea pacientului
Metoda I:
1. Printr-o miscare brusca, se arunca bratul drept peste cel stang, se flecteaza capul si umerii si se rasucesc spre stanga. Prin aceasta se va obtine o rotatie a trunchiului superior (fig. 9.3a & b).
2. Se echilibreaza pe ambele coate (fig. 9. 3c).
3. Se preia greutatea pe cotul drept si se aduce cotul stang aproape de trunchi.
4. Se echilibreaza pe cotul stang, si tinand capul inclinat in fata si impingand umerii inainte, se transfera bratul drept spre partea dreapta a corpului si se echilibreaza pe ambele coate (fig. 9.3d).
5. Se apleaca peste cotul stang, roteste bratul drept si il extinde in spatele corpului (fig.9.3e).
6. Se ajusteaza pozitia pana cand greutatea corpului poate fi preluata pe bratul drept si se extinde bratul stang intr-un mod asemanator (fig. 9.3f).
7. Se aduc usor mainile in fata, altern ativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea corpului este sustinuta de picioare (fig. 9.3c).
Acolo unde este posibil, pasul 4 va fi omis.

Metoda II
1. Cu bratele in pronatie, lateral, se introduc mainile sub fese.
2. Cu coatele pe saltea, se extind cu putere mainile.
3. Se flecteaza capul, se imping umerii spre anterior, si folosind coatele ca pivot, se impinge greutatea trunchiului superior si a capului deasupra coatelor.
4. Se muta fiecare cot inapoi, cativa centimetrii de fiecare data.
Continuand ca in metoda I, se vor executa pasii 5, 6, si 7. Daca pacientului ii este greu sa-si tina mainile sub solduri, degetele mari pot sa fie agatate de elasticul pantalonilor initial, pentru a permite pacientului sa simta miscarea corecta.

Metoda III
Din pozitia in care greutatea corpului este pe ambele coate (fig. 9.3c0, pacientul poate sa “paseasca” pe antebrate de-a lungul saltelei pana ajunge in pozitia sezand (fig. 15.1).

DIN SEZAND IN DECUBIT DORSAL

1. Tinand capul flectat si umerii impinsi anterior, se apleaca spre dreapta si isi lasa greutatea pe cotul drept (fig. 9.3h).
2. Se echilibreaza pe cotul drept.
3. Flecteaza bratul stang si transfera jumatate din greutate pe cotul stang.
4. Tinand capul si umerii spre anterior (fig. 9.3i), isi strange cate un brat, pana cand ajunge in decubit dorsal.
untitledaaa
untitledccc

DIN DECUBIT DORSAL IN SEZAND, UTILIZAND UN MANER SUSPENDAT:

untitledvvvv

Pozitia manerului:
Punctul de care este suspendat manerul trebuie sa fie pe linia mediana a corpului, sau usor in afara liniei mediane, spre partea pe care se realizeaza sprijinul si aproximativ la nivelul apendicelui xifoid. Manerul trebuie sa se afle la o inaltime care sa-i permita pacientului sa-l apuce cu mana extinsa.

Actiunea pacientului
Ridicarea pe un cot:

1. Se extinde bratul drept si se agata manerul cu mana extinsa (fig. 9.4a).
2. Se trage corpul spre maner si se inclina spre cotul stang (fig. 9.4b).
3. Flecteaza cotul drept peste maner, in timp ce aduce cotul stang aproape de trunchi.
4. Sustine greutatea corpului pe cotul stang (fig. 9.4c).

Pentru ridicarea pe ambele brate extinse, se poate folosi una din urmatoarele metode:

Metoda I
5. Se apleaca pe cotul stang.
6. Cu cotul flectat, isi arunca bratul drept in rotatie laterala si isi tine pumnul pe lantul manerului (fig. 9.4d).
7. Isi tine greutatea corpului cu bratul drept, roteste umarul stang si isi extinde bratul in spatele corpului (fig. 9.4e).
8. Se apleaca pe bratul stang, elibereaza manerul si extind e bratul drept in spatele corpului.
9. Isi muta mainile anterior alternativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea este sustinuta de picioare (fig. 9.4f).

Metoda II
5. Se apleaca spre stanga si se echilibreaza pe cotul stang.
6. Scoate bratul drept din maner, roteste umarul, si extinde bratul in spatele corpului.
7. Transfera cea mai mare parte a greutatii corpului pe bratul drept si impinge cu bratul stang.
8. Isi muta mainile inainte alternativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea corpului ajunge deasupra picioarelor.

Pacientii cu muschii pectorali paralizati, sau care au inervat doar capatul clavicular al pectoralului mare, pot sa gaseasca metoda I ca fiind mai usoara. Pacientii care au mainile functionale, apuca manerul cu o man a si se ridica pe cotul opus. De aici, procedura este la fel ca la metoda II.
Ocazional, un pacient paraplegic poate avea nevoie sa utilizeze un maner, pentru unul din urmatoarele motive: varsta, supraponderabilitate, osificari in jurul articulatiei soldul ui, sau antecedente de suferinta cardiaca sau pulmonara.

Sarbatoarea Pascala

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica – a treia zi dupa Scripturi – femeile purtatoare de mir au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.
De aceea credinciosii se saluta cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o alta bucurie: „Hristos a inviat!” „Adevarat a inviat!”, pana la Inaltarea Domnului, de cand se saluta cu alta veste tot asa de mare, legata interior de prima: „Hristos s-a inaltat!”, pana la Cincizecime, care anticipeaza Cincizecimea deplina sau umplerea desavarsita a vietii noastre de Duhul Sfant.
In Hristos culmineaza lumina la care se vor ridica adevaratii crestini prin stradanii continue. Tot intunericul, chiar cel culminant al iadului, a fost risipit prin Hristos, lumina lumii.
Hristos a Inviat!

Norocos?

De cate ori ai coborat din masina, din autobuz, ai iesit din scara blocului si, intr-o fractiune de secunda de neatentie, ai calcat intr-un mare rahat al vreunui patruped? Mie mi s-a intamplat destul de des. Acum insa e si mai nasol daca e sa intru cu vreo roata a scaunului rulant in “dansul”. Si recunosc ca si asta mi s-a intamplat si nu a fost deloc un moment placut.
Se spune ca daca ai calcat in “ceva” ai noroc. Dar daca e sa cazi cu totul in el?
Pe la 6 ani, inainte sa ma dea ai mei la scoala, eram la bunici la tara. Si tocmai fatase scroafa. Si m-am aplecat eu putin cate putin peste marginea cotetului sa ajung la purcelusi pana am cazut gramada peste tot ce era pe jos, numai curat nu era. In afara de sperietura groaznica pe care am tras-o, mirosul care ma invaluia era mai teribil decat orice mi-am putut imagina pana atunci. Au trebuit sa treaca multe zile pana s-a dus cu totul mirosul. Hainele pe care le purtam in momentul caderii au fost aruncate direct la gunoi pentru ca nu mai aveau vreo sansa de salvare.
Toata lumea mi-a spus atunci ca o sa fiu cel mai norocos om din lume si atat de norocos am fost ca mi-am rupt gatul. Sau norocul meu este ca am scapat cu viata dupa aceea, ca am o familie adevarata si unita langa mine, ca am o multime de prieteni care ma sustin si mi-au fost alaturi tot timpul.
Im invatat sa iubesc viata, sa apreziez tot ce mi se ofera si sa ofer la randul meu.

Voi cat de norocosi sunteti?

Dinamo-Farul

Vreau sa mentionez inca de la inceputul articolului ca sunt total impotriva violentei, mai ales in sport!
In meciul Dinamo-Farul au fost minute bune de lupte de strada care nu au ce cauta pe un stadion, cu atat mai putin pe un teren de rugby, sport practicat, asa cum spun unii, de „gentelmen”.
Am fost chiar pe teren, destul de aproape de actiune, la un moment dat chiar prea aproape, asa ca as putea sa va povestesc detaliat ce sa intamplat si cum a pornit totul, fara sa tin partea vreunei echipe din moment ce nu ma declar fanul niciuneia, dar lucru pe care nu o sa il fac pentru ca detalii gasiti pe toate site-urile de sport.
Vreau numai sa va rog sa nu credeti tot ce cititi si auziti. Dupa cum stiti presa are darul de a inflori la maxim faptele pentru a castiga simpatia publicului, mai grav este ca pana si unii oameni (ziaristi sau reporteri) isi depasesc atributiile si vorbesc despre o disciplina pe care nu o cunosc, despre care doar au auzit unele lucruri si au impresia ca stiu tot.
Adevarat este ca rugby-ul romanesc si-a pierdut enorm de mult din spiritul care-l caracteriza, fapt ce a dus si la pierderea de suporteri.
Dar sa revin la meciul de sambata. Toata lumea spune ca a fost o bataie cum nu a mai existat pana atunci pe un teren de rugby. Gresit. Poate doar la noi, pentru ca in Franta sau Anglia astfel de batai generale se dau cel putin de 3 ori intr-un campionat, unele cu urmari extrem de grave dar care sunt urmate si de sanctiuni pe masura din partea autoritatilor. Ca o paranteza, in Anglia oamenii de ordine si politia intervin prompt pe teren, conflictul izbucnit intre jucatori fiind stins in maxim 2 minute lucru care probabil nu o sa se intample vreodata la noi in tara (la toti le e frica de rugby-sti, de parca ar fi niste monstrii si nu doar oameni) pentru ca nimeni nu ia initiativa de a face un lucru bun.
Unii spun ca totul a fost premeditat si ca jucatorii dinamovisti sunt singurii vinovati de ce s-a intamplat. Vinovati sunt toti cei care s-au batut, atat bucurestenii cat si constantenii.
Toata lumea spune ca au fost ochi vineti, fracturi de mandibula sau de degete. Eu spun la toata lumea ca ochi vineti, fracturi mai grave decat cele de mandibula sau de degete se intampla intr-un meci de rugby, fara sa fie vreo bataie la mijloc ci doar pentru este un sport de contact in care vanataile si unele traumatisme sunt la ordinea zilei.
La ultimul meci Georgia-Romania baietii nostri au fost batuti atat la propriu cat si la puncte si au fost injurati si provocati tot timpul asa ca poate fi vorba si de o razbunare mai ales ca cei care au primit cei mai multi pumni au fost gruzinii.
Oricum ar fi, Dinamo nu merita sa fie pusa intr-o lumina proasta, clubul sa fie asociat cu o adunatura de interlopi cum au spus unii moderatori de emisiune iar despre jucatori sa se spuna ca sunt toti violenti.
Astazi se vor lua masurile (sper eu) adecvate insa mi-e tare frica de ce o sa se intample la urmatorul meci al nationalei in Georgia tinand cont de amenintarile talonerului gruzin.
Imi doresc ca aceasta dusmanie sa inceteze inainte de a fi prea tarziu si inainte de a se transforma intr-o capcana in care pot sa cada jucatori care vor doar sa joace.

Cadeeeeeee!!!!

Acum vreo 20-30 ani s-a gandit un vecin de-al meu sa faca ceva sa avem lumina in fundu’ aleii (eu stau pe o intrare infundata) ca na, era prea urata bezna. Si a facut el ce-a facut, a tras niste sfori si s-a rezolvat – pe vremea aia era destul de greu sa aduci un stalp cu un corp de iluminat pentru 2 familii, nici acum nu cred ca e prea usor, poate chiar imposibil.
Au venit baietii de la „lumina” si au montat stalpul. D’ala mare si greu de beton. Si ghiciti pe ce l-au montat. Pe teava de canalizare ce duce toate alea de la casa in care stau eu. Toate bune si frumoase. Ne bucuram toti de lumina ce ne pazea de hoti, spargatori de case si masini si stateam linistiti si ne bucuram de viata. Asta pana s-a spart teava, dupa ani si ani, ploi, viscole si multe altele. Si s-a apucat tata cu fratele de sapat ca asta nu era treaba autoritatilor. Era treaba noastra pentru ca era teava noastra, nu era vreo conducta pe mijlocul strazii. Si dupa ce au sapat, au facut ei acolo un fel de pat de beton pt sustinerea stalpului desi mai avea unul, au schimbat teava, au astupat groapa si e gata treaba.
Dupa cativa ani in care ne bucuram toti de lumina ce ne pazea de hoti, spargatori de case si masini si stateam linistiti si ne bucuram de viata, s-a mutat vecinul care a adus stalpul. Vecinul nou a zis ca trebuie sa faca o casa mai mare si mai frumoasa in locul celei construite acum aproape 100 ani si s-a apucat omul de construit. Pardon, de consolidat. Ca asa se face acum: ca sa nu mai stai foarte mult pentru obtinerea de autorizatii de constructii, spui ca faci consolidare si primesti autorizatia mult mai repede dar trebuie, parca asa am auzit, sa pastrezi macar un perete din vechea casa. Si au inceput sa intre buldozere, excavatoare si ditamai basculantele pe saracuta alee de nu mai putea sa treaca un om nici prin stanga nici prin dreapta.
In acest timp a inceput sa dea stalpul semne de stres, nu numai noi, si a inceput sa se lase intr-o parte. Si s-a tot lasat el putin cate putin pana ce a ajuns sa ameninte niste tevi de gaze. Opaaa! Na, ca e groasa treaba! Am inceput sa sunam la Electrica sa facem reclamatii. Cei de acolo ne-au spus ca daca stalpul are corp de iluminat, e stalpul celor de la Luxten. Am sunat la Luxten care ne-au intrebat daca e stalp mare de beton. Le-am spus ca da si SURPRIZA! E stalpul celor de la Electrica. Pe frate-meu au inceput sa il ia nervii. I-a sunat iar pe cei de la Electrica, le-a explicat cu lux de amanunte situatia, forma si culoarea stalpului ( pentru ca la celalalt capat al telefonului sta de obicei cineva care nu are nicio legatura cu meseria pe care o practica) si i s-a spus ca vin cei de la deranjamente sa vada despre ce e vorba, dar pana ajung ei, sa vina inainte cei de la Luxten sa ia lampa sa se poata face ceva cu stalpul. Bineinteles ca nu i-a mai sunat pe cei cu lampa dar ei au inregistrat prima reclamatie si tot au venit… la 2 noaptea, ca numai asa vin. Noroc ca aveam masina parcata pe mijlocul aleii si nu aveau cum sa ajunga la stalp, altfel ne lasau fara lumina. Am spus noroc pt ca cei de la electrica au venit dupa 3 zile, s-au uitat la El, au spus ca nu au ce sa faca mai mult decat un referat despre ce au vazut catre conducere si sa asteptam sa se rezolve. Cand, nici ei nu stiau. Cica poate in 2 saptamani, 2 luni sau 2 ani. Sau poate ca o sa rezolve situatia cutremurul pe care il asteptam cu totii, cade stalpul peste tevile de gaze si, desi scapam teferi dupa cutremur, ardem ca soarecii intr-o explozie de gaze.
Astazi mai facem o reclamatie, direct la sediu, cu ordin de inregistrare, tot tacamul si, in functie de cum se adreseaza cei de acolo, poate si cu un mic scandal. Ca fara scandal, in tara asta, nu se rezolva nimic. O sa va tin la „curent”.

Miscarile pe saltea

RIDICAREA IN LATERAL

Pe langa cele mentionate mai inainte, terapeutul trebuie sa incurajeze pacientul sa -si roteasca umerii.
Actiunea pacientului
1. Plaseaza mana dreapta pe saltea in apropiere si usor in fata soldului.
2. Plaseaza mana stanga la acelasi nivel dar aproximativ la o lungime de un picior departare de tru nchi.
Distanta va depinde de lungimea bratului in relatie cu cea a trunchiului. Coatele sunt extinse si
antebratele supinate, sau in pozitie intermediara (fig. 9.1a).
3. Se apleaca spre anterior si isi ridica fesele. In acelasi timp isi rasuceste capul si ume rii spre dreapta,
aducand umarul stang inainte si pe cel drept inapoi (fig. 9.1b). Daca marele dorsal este inervat, va trage
pelvisul inainte aproape de brate, care sunt plasate in lateral.
sezut-91a3sezut91b3

RIDICAREA SPRE ANTERIOR

Membrele inferioare trebuie sa fie in rotatie laterala si flexia genunchiului trebuie lasata libera.
1. Pacientul se apleaca spre anterior, cu capul peste genunchi (fig. 9.2a).
2. Plaseaza mainile pe saltea putin in fata soldurilor si aproape de trunchi. Coatele sunt extinse si
antebratele supinate.
3. Ridica fesele (fig. 9.2b).
4. Tine capul flectat si fesele se vor muta spre anterior. Daca se depaseste punctul de echilibru, pacientul va
cadea spre anterior (fig. 9.2c).
92a192b192c1

MISCAREA MEMBRELOR PARALIZATE

Pentru efectuarea ADL-urilor pacientul trebuie sa fie capabil sa-si ridice si sa-si mute membrele paralizate.
Pacientul paraplegic va indeplini acest lucru rapid si usor, aproape automat. Pacientul tetraplegic va avea nevoie de antrenament
intensiv si nu trebuie sa fie dezamagit daca succesul intarzie sa apara.
Este necesar ca pacientul sa fie capabil:
– sa-si mute picioarele de-a lungul saltelei
– sa-si incruciseze o glezna cu cealalta Fig. 9.2
– sa-si incruciseze o glezna cu genunchiul opus
– sa-si flecteze membrul inferior in pozitia sezand si din decubit lateral

Echilibrul poate fi obtinut in timpul miscarii picioarelor prin inclinarea spre anterior, pe unul sau pe ambele coate. Aceasta pozitie lasa mainile libere pentru a putea sa ridice, sa traga sau sa impinga picioarele. Pelvisul trebuie sa fie pozitionat corect si pacientul se apleaca putin pe o parte si spre anterior, pentru a mentine greutatea corpului pe piciorul care nu este miscat in acel moment.

Incorporaaaa..rea!

11 martie 2006. Am patit-o! Am mai scris despre asta si nu mai repet acum.
13 martie 2006. Ordin de incorporare! Trebuia sa vina si asta, numai ca nu a sosit intr-un moment in care toata atentia mea sa se concentreze pe decizia de a ma face soldat sau nu si a mai venit si asa pe neasteptate, fara preaviz, adica fara ordinul ala de recrutare. Oricum, pe atunci treaba cu armata era obligatorie si vroiai nu vroiai trebuia sa te duci la testele alea.
In fine, ordinul ala a venit insotit de un politist si termenul de prezentare era de numai, surpriza, 3 zile. Super tare! Probabil ca nici un om sanatos nu ar fi avut timp sa isi anuleze programul de peste trei zile, sa raspunda chemarii patriei, ce sa mai zic de mine care eram tintuit pe patul de spital, inca neoperat. I-a explicat tata aluia ca nu am cum sa ma prezit la comisie ca am probleme grave iar domnul politist a spus ca pe el nu il intereseaza chestia asta, sa mergem la Politie sa rezolvam problema. A ajuns si la Politie, acolo, ca in toate institutiile de stat din tara noastra, dezinteres total. Te trimit de la un ghiseu la altul (daca ai noroc) sau de la o institutie la alta (daca nu ai noroc) pana cand, intr-un final, iti rezolvi problema (iar daca ai noroc). Cei de la Politie i-au spus tatalui meu sa vina cu o hartie de la scoala ( ca inca mai eram la liceu – aici este o alta poveste pe care o sa v-o spun alta data) ca sa imi amane incorporarea pe motiv ca sunt elev, diagnosticul de la spital neavand nicio valoare, altfel, urmau sa vina chiar ei dupa mine „sa ma incalte”. Chiar astea au fost vorbele unui ofiter de politie. Nu conta ca nu puteam sa ma misc, eu daca nu eram liceean, trebuia sa ma prezit la comisie. Pana la urma tata a facut rost de adeverinta de elev si asa lucrurile au putut fi amanate pentru doar cateva luni deoarece biletul a fost pierdut cumva si iar am primit ordinul de incorporare. Si de data asta aceeasi poveste. Ca sa nu se mai intinda povestea si sa nu se mai piarda iar vreo adeverinta, am fost pana la urma la politie chiar eu, la cateva luni de la operatie dar deloc pregatit pentru vreo aventura in masina, in conditiile in care nu puteam sa stau inca in sezut mai mult de jumatate de ora fara sa ma ia vreo ameteala. A ucat fratele la ofiterul care se ocupa de „caz”, i-a spus ca sunt jos, sa vina sa ma vada, sa se lamureasca si sa primeasca adeverinta de la spital care spunea ca nu sunt apt de armata. Dupa mai multe minute de lamuriri, omul a coborat, m-a vazut, mi-a spus ca ii pare rau (nu stiu daca pentru ce am patit sau pentru ca nu ma pot duce in armata) si de acum situatia e ca si rezolvata. I-am multumit si mi-am vazut mai departe de viata.
E adevarat ca regimul comunist a facut ravagii la noi in tara de trebuie sa dai si acum, dupa aproape 20 de ani, un milion de explicatii, pana si portarului iar adeverintele sau chiar si diplomele nu au aproape nicio valoare.
In Germania, actele de radiere, inscriere, asigurare si placutele de inmatriculare au fost facute in numai 8 MINUTE. La noi, pentru ca sunt o persoana cu dizabilitati si sunt scutit de la anumite taxe, a durat 2 SAPTAMANI pana am facut dovada ca eu sunt posesorul masinii si ca eu urma sa „profit” de pe urma ei pentru a o inmatricula.
Sper din tot sufletul sa scapam odata de birocratia asta idioata desi sunt destul de slabe sansele.

Exercitii la saltea

Activitatile la saltea vor cuprinde:
 Mobilizarea si intarirea trunchiului si membrelor
 Antrenamentul preliminar pentru activitatile functionale.

MOBILIZAREA SI INTARIREA TRUNCHIULUI SI MEMBRELOR

Un grad de retractura la nivelul trunchiului va aparea in timpul saptamanilor de imobilizare la pat.
Consecutiv va aparea o scurtare a muschilor paralizati. Daca se urmareste reeducarea activitatilor zilnice
(ADL), o buna mobilitate este importanta.
De aceea, mobilizarea trunchiul ui in toate directiile si intinderea muschilor retractati reprezinta o parte
importanta a recupararii in faza initiala. Exercitiile active asistate sau cu rezistenta se vor aplica pentru
musculatura trunchiului, umerilor, centurii scapulare si gatului. Folosirea capului si a centurii scapulare in
flexie si rotatie este esentiala in multe activitati functionale, mai ales la pacientii cu leziuni cervicale sau
toracice inalte.
Precautii: Daca fractura a fost vindecata recent, mobilizarea trunchiului trebuie efectuata gradat si cu mare
grija. Miscarile fortate, mai ales flexia trebuie sa fie evitate.

ANTRENAMENTUL PRELIMINAR PENTRU ACTIVITATI FUNCTIONALE

Ridicarea feselor prin impingere in brate reprezinta baza multor activitati functionale. Ridicarea in acest mod
depinde de echilibru si forta, si de modul in care sunt asezate mainile, de felul in care sunt pozitionate capul,
umerii si trunchiul. Urmatoarele comentarii sunt valabile mai ales pentru pacientii cu leziuni cervicale si
toracice inalte. Cand muschii abdominali sunt inervati, controlul trunchiului va fi adecvat si toate ridicarile
vor fi relativ usoare.

Pentru a mentine echilibrul in timpul miscarii, primul principiu ale biomecanicii trebuie aplicat si anume ca
axa gravitatiei trebuie sa cada in interiorul bazei de sprijin. Pentru a castiga aceasta in pozitie sezand, la un
pacient fara activitate musculara voluntara la nivelul soldurilor, capul si umerii trebuie sa fie tinuti anterior
fata de linia soldurilor. Cand ridicam trunchiul cu mainile situate in fata soldurilor, capul, trunchiul si
soldurile trebuie sa fie flectate cat de mult posibil. Aceasta pozitie ofera un avantaj mecanic, astfel incat
pacientul se poate ridica cu mai putin efort. Un grad optim de flexie va fi necesar pentru pacientii fara
triceps. deoarece la acestia coatele sunt flectate.
Toti pacientii incep sa se ridice cu coatele extinse. Multi pacientii vor progresa astfel incat vor fi capabili sa
se ridice cu coatele flectate, avantajul mecanic crescand pe masura ce soldurile sunt flectate.
In toate miscarile, extremitatea cefalica este folosita pentru a asista sau pentru a opune rezistenta. Cand
bratele sunt scurte sau cand exista surplus de greutate la nivelul soldurilor, ridicarea este mai dificila.
Urmatoarele manevre furnizeaza baza unor activitati functionale ca imbracarea, intoarcerea in pat si
transferurile:
 Ridicarea pe saltea
 Miscarile pe saltea
 Miscarea membrelor paralizate
 Ridicarea in sezut si asezarea in decubit dorsal
 Rostogolirea in decubit ventral si lateral
Terapeutul va sta in spatele, in fata sau lateral de pacient in functie de intentia de a asista sau de a opune
rezistenta. La fiecare pas se vor da instructiuni exacte. Initial va fi necesara asistenta pentru a mentine flexi a
trunchiului si a capului, deoarece pacientii sunt tentati sa extinda trunchiul atunci cand incearca sa se ridice.
Terapeutul nu trebuie sa asiste pacientul in timpul activitatilor functionale, prin ridicarea de sub axile.
Aceasta actiune combate efortul pacientului de a se ridica prin coborarea umerilor.

RIDICAREA PE SALTEA

Terapeutul sta in spatele pacientului pentru a -l ajuta sa mentina flexia trunchiului si sa se ridice, tinandu-i
mainile sub sezut. Mai tarziu, daca este posibil, stabilizarea se va face in pozitie ridicata.
Actiunea pacientului
1. Pentru a se echilibra in pozitia sezand alungit, flecteaza capul, umerii si trunchiul, astfel incat linia
gravitatiei sa cada in fata soldurilor. Cu bratele aproape de trunchi, pozitioneaza mainile pe saltea usor in fata
soldurilor, de preferat cu palma intinsa si degetele extinse. Cand tricepsul este paralizat, rotatia laterala a
bratului, asista stabilitatea cotului.
2. Se apleaca inainte cu cu capul si umerii indoiti peste genunchi. Un grad mai mare de flexie este necesar la
pacientii tetraplegici. Daca muschii abdominali sunt inervati, acestia vor flecta trunchiul si si miscarile
capului si ale umerilor vor fi mai putin importante.
3. Cu coatele extinse, se impinge inapoi cu mainile.
4. Coboara umerii si isi ridica fesle de pe saltea. In momentul ridicarii pacientul trebuie sa-si indrepte capul.
aceasta va impiedica caderea trunchiului spre anterior.