Friendship!

Ce este prietenia si cum trebuie sa fie inteleasa?

De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului……“Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara.”
De cine ne ascundem oare? De noi insine.
Oare intelegem toti sensul cuvantului prietenie?
A fi prieten nu inseamna numai distractie si bani, a fi prietenul cuiva nu inseamna sa ii intorci spatele cand in viata ta apare ceva ce te face sa te simti oarecum mai bine si sa te gandesti ca „eee lasa este prietenul meu si ma accepta, ma intelege…”
Este dificil in viata sa fi singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi(la nevoie). Se spune ca membrii familiei sunt niste prieteni adevarati…….un mare adevar dar stim toti ca nu mereu pot vorbi cu mama sau tata ce puteam sa vorbesc cu fratele sau ce trebuie sa vorbesti cu prietena sau prietenul tau.
Generatia noastra este o generatie fara limite, asta inseamna ca nu ii lipseste nimic si totusi ii lipseste ceva, esentialul: prietenia……ai bani sau pe scurt „iti este foarte bine”, ai impresia ca poti sa fi prieten cu toata lumea…..nu te intereseaza cand te certi cu un prieten…..te ridici de langa el, te pui la alta masa, comanzi ceva sa faci cinste, ei (noii tai „prieteni”) te plac, gata ai prieteni….sau in celalalt caz…..nu ai bani, te inchizi pentru ca ai impresia ca tu o sa fi respins sau privit cu alti ochi.
Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fi credincios, nu se va preface niciodată…..eu mai am de lucrat mult la asta si sunt sigur ca nu sunt singurul :P.

Ma opresc aici ca in legatura cu asta este foarte mult de palavragit.

O zi buna va doresc!

Am observat!

Am observat ca icapatanarea nu este mereu tocmai buna (asta in cazul meu). Gresesc des dar nu mereu recunosc asta :(…….foarte rau fac.
Am observat ca oricat de mult s-ar chinuii cineva sa ma ajute, sa imi faca totul perfect (imbracat, spalat…..etc), daca greseste cat de putin…..nu reusesc sa ma controlez si ma enervez imediat……tip la cei de langa fara sa aibe vre-o vina.
Am observat ca nu ma cunosc destul de bine asa cum credeam.
Am observat ca imi doresc sa fac ceva, dar in urmatoarea secunda imi este teama sa actionez ca nu cumva sa deranjez.
Am observat ca nu stiu sa apreciez tot ce ma inconjoara………. apreciez si ma bucur ca simt ploaia pe piele, ma bucur ca ma incalzeste soarele, ca aud frunzele intr-o adiere de vant……dar nu apreciez si cateodata, sincer va spun….. NU DAU DOI BANI pe cei de langa mine care chiar merita mai mult decat o apreciere.
Nu stiu ce este cu mine……poate ca rabdarea incepe sa dispara, poate ca sunt in dreptul unui prag ce trebuie sarit si nu reusesc sa fac asta singur dar culmea este ca nici nu accept ajutorul cuiva……..vreau sa merg, vreau sa ma plimb, vreau sa ajut, vreau liniste, vreau sa pot intelege, vreau sa pot fi inteles…..
Vreau inapoi acea chestie care ne lega…..pe mine de mama, tata si sora…..
Vreau inapoi acea chestie care ne lega…..pe mine cu Stafan si Cristi
Vreau inapoi sa fiu baiatul pe care Gabriela la placut…..nu ce sunt acum….un figurant care are impresia ca ii se cuvine tot.

Revin diseara…..:(

Si asa :D si asa :(!

Asaa……cum va spuneam……….revin.

Gata!….pot sa ma opresc aici?….:)))

Ce am mai facuutt?

Pai am avut o perioada destul de incarcata cu faze funny dar si mai putin funny.
Sa incep cu una mai tare asa.
De cand lucrez cu Adrian(kineto), de fiecare data cand ma pun in pat, imi atrage atentia ca atunci cand ma intind sa incerc sa trag si de piciore, sa nu ma mai ajute nimeni pe viitor. Eeeeee, am incercat o luna, doua…..etc, pana intr-o zi cand ajung acasa de prin oras si pun in practica invatamintele profesorului.
Ma asez eu mandru langa pat asistat de prietena mea Gabriela :x, reusesc sa imi fac transferul si acum ar fi trebuit sa ma las pe spate si a trag de picioare sa le urc in pat….eee uite ca dreptu a vrut sa urce, stangu nu >:P. De lene incerc o vrajeala:
Eu: “Gabriela nu vrei sa ma ajuti sa il urc ca nu mai pot”
Gabriela: “hai ma mai incearca”
Sa va imaginati pozitia mea: culcat pe spate pe marginea patului, cu piciorul drept in pat si stangu jos.
Ma mai chinui eu cu el putin si imi vine o idée “ma ce ar fi daca mi-as lua eu avant asa sa ma intorc pe partea drapta si SIIIGUURRR vine si piciorul dupa mine”.
Ia uitatil pe Gicu cum isi ia el avant si avant sa facut…..:)). Cu mult exercitiu reusesc o tumba pana pe partea cealalta a patului =)). POOOCC direct planton pe parchet….tocmai inventasem cel mai rapid transfer de pe scaun in pat si de pe pat, jos…..matzuhary de 360’ cu zgomot. Panicat cum sunt cand se intampla ceva cu mine, raman jos intins pe spate si dand din maine, ii spuneam prietenei sa ii cheme pe ai mei….nu aveam nici pe naibi, doar ca frica secreta adrenalina si na….am simtit ceva diferit. Bineinteles ca am fost muza lor toata ziua :D.

Mai putin amuzant este ca nu ma inteleg nici acum cu caldura asta ……nu imi pot regal temperature corpui si cand imi “creste apa la motor” sunt gata. Noroc cu domnul George Straton care inca odata ma ajutat cu un aer conditionat si caruia ii multumesc calduros :D.

Aaaaaaaaa……gata acum ca trebuie sa mai si recuperez fizicul asta.

O zi buna va doresc!