Fura!

Din cele 10 porunci, porunca a 8a spune: “Sa nu furi.” Dar daca furi ceva ce nu este material, oare este pacat?
Eu zic ca nu……asa ca:
“Fura” din orice loc care iti alimenteaza imaginatia.
“Fura” din fotografii, filme, muzica, poezii, nori, lumina……….fura ce este bun.
“Fura” cate putin din lucrurile care-ti ating sufletul.
In felul asta adaugi in capatana aia informatii, te dezvolti ca om, devi un om bun care are o putere de intelegere mult mai mare. Te descurci in situatii dificile, ba poti chiar sa-i ajuti si pe cei din jur.
Atunci cand poti sa ajuti\sa te ajuti, nu incerca sa ascunzi ca ai rezolvarea……..indiferent ca e ea furata.
Vezi tu………nu conteaza de unde iei lucrurile, ci incotro le duci.

Oamenii din jurul nostru sunt oglinda noastra!

Da ai citit bine “oglinda noastra” si asta pentru ca voluntar sau involuntar, atragem persoane langa noi care sa ne semene cat mai mult.

In lumea asta sunt mai multe tipuri de oameni dupa cum stiti.

Sunt oameni instinctuali, adica cei ce fug de la unul la altul fara sa le pese ca ranesc pe cineva. Sunt aia care ii copiaza pe ceilalti, gen: „a, aluia i-a mers cu ala…….o sa imi fie si mie bine”
Sunt oamenii gelosi….adica aia agresivi care indiferent cat ar gresi, dau vina pe cei nevinovati pentru incapabilitatea lor de a simti, de a face ceva bun.

Si mai sunt oamenii trofeu (aia care te fac sa spui ca ti-a pus Dumnezeu mana in cap)……adica cei ce fac absolut tot din suflet, aia care apar in viata ta pentru o perioada scurta sau o perioada mai lunga…….daca se intampla sa nu ramana langa noi, nu o sa ne simtim raniti..

Dar ce facem cand ne implicam prea mult, cand oferim sufletul nostru unor oameni care nu-l merita?. Care il iau si-l tavalesc asa cum vor prin vietile lor si mai apoi sa il recapatam lovit si trist.

Tristi si aproape pe moarte il luam in brate si-l mangaiem.

Ca mai apoi dupa ce isi revine, nebunul de el, vesel zambitor, se arunca credul in bratele altora. Si din nou lesinat de palmele pe care i le da viata, isi face loc in bratele noastre.

Suntem raspunzatori pentru ce ni se intampla.

Performanta pe burta goala!

Eram doar un copil de 10 ani atunci cand am luat pentru prima data contac cu sportul ce avea sa-mi schimbe viata.
Nu provin dintr-o familie care sa fi facut sport, deci talent zero. Daca nu esti talentat in ceva, atunci trebuie sa muncesti mult sa faci bine acel ceva la care te-ai inhamat.
Cand am spus alor mei ca o sa merg la rugby, au avut o reactie de genu: ”aoleu, la aia de se impung unul pe altu. Altceva nu ai gasit?” si am raspuns: “atunci ma duc la box.”
Au ramas la rugby si chiar m-au incurajat atunci cand nu am mai vrut sa continui.
Motivul: Eram prea timid sa plec la varsta aia singur tocmai din Piata Iancului pana la Arcul de Trimf.
A trecut un an, au trecut doi, trei…….cinci si nu reuseam sa prind un loc pe podium…….vroiam si eu o medalie, vroiam in primele 3.
In toti acesti ani rugby-ul m-a invatat sa fiu OM, sa respect, sa imi pese de cel de langa mine mai mult decat de mine……..lucru pe care-l fac si acum.
Performanta se face pas cu pas, perseverand intr-un anumit domeniu si atat.
O alimentatie sanatoasa si odihna cat cuprinde.

Sport=Sport

Meserie=Meserie

Sport+meserie=NIMIC

Eu nu am avut conditiile necesare tot timpul si imi amintesc ca primeam cate un tricou sau o bluza de la antrenor pentru antrenament, iar eu o purtam pe strada.
Mancam doua cani de ceai cu paine pe zi dar nu lipseam de la nici un antrenament.
In felul asta am crescut cu aceeasi dorinta in inima, cu acelasi scop bine pus acolo in cap…..VROIAM O MEDALIE.
Medalia a venit si ea fix in ultimul an de juniorat, chiar daca este de argint, pentru mine este forte valoroasa.
Cum spuneam intr-un post trecut: Lucruirile pentru care luptam mai mult, au o valoare mult mai mare decat ce obtinem fara pic de efort.

Ce binecuvantare!

Viata este o binecuvantare, o binecuvantare de care uitam atunci cand suntem suparati, tristi, nervosi.
Multi dintre noi nu avem un motiv serios atunci cand suntem suparati. Ne suparam din nimicuri si asta nu este deloc bine pentru noi, cat nici pentru persoana/persoanele dragi de langa noi, pentru ca starile emotionale se imprumuta fara sa vrem…..
Cati dintre noi privesc albastru cerului atunci cand suntem tristi? Putini.
Cati dintre noi ne bucuram la atingerea ierbii cu talpile goale? Putini.
Din pacate viata este scurta si de un lucru suntem siguri……….ca o sa murim.
De ce sa nu o facem cu zambetul pe fata?
Daca facem o comparatie intre o crescatorie de pui si viata noastra o sa vedem ca nu este nici o diferenta.
La fel ca si ei venim pe lume intre patru pereti, ajungem acasa stam intre patru pereti, muncim intre patru pereti si ne trezim cand ne bate ceasul………..asta nu e bine. Nu este bine pentru ca in felul asta uitam ce inseamna sa fim liberi uitam ca suntem frumosi, uitam ca putem fi fericiti.
Bucura-te de fiecare clipa a vietii la fel de mult cum se bucura un caine care isi vede stapanul venind acasa.

Greu de inteles!

Scriu dar nu-mi pot misca degetele.
Ciudat si greu de inteles pentru multi.
Nevoia te invata, dar in cazul meu sau al altora te obliga…… si tot este greu de inteles.
Eu zic ca in primul rand ar fii bine sa ne impacam cu situatia in care suntem acum si sa ajungem sa ne impacam cu lucrurile pe care nu le intelegem.
Doar muncind, perseverand, o sa reusim fara sa ne dam seama cat de valoroase sunt acele lucruri pe care nu le intelegeam odata.
Daca ma intrebi: “cand ai inceput sa misti, ce ai miscat prima data?”, o sa-ti raspund scurt……NU STIU!
Nu stiu, pentru ca la inceput mi s-a spun atat: “daca vrei sa misti, trebuie sa faci recuperare!…..” iar din momentul ala nu te mai intreseaza nimic, de cat sa ajungi sa misti.

Asta ar trebui sa facem toti si anume:

1. Sa nu ne mai stresam sa intelegem anumite lucruri.

2. Sa ajungem la o liniste sufleteasca.

3. Sa muncim.

Vreau sa fiu normal!

Vreau sa fiu normal” recunosc ca am spus-o dar am si auzit-o de multe ori in ultimii 7 ani.
Ce inseamna de fapt sa fii normal?
Sa fiu ca toti ceilalti, sa fac ce face majoritatea dintre noi?……….daca DA, atunci eu cred ca evolutia noastra ar disparea.
Eu cred ca ala diferit aduce schimbarea . Asta cred eu…….poate ma insel.
Am citit undeva mai de mult ca, cuvantul NORMAL nu apare nici macar o data in Biblie, dar daca dau o cautare in Dictionar gasesc asta: „care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural”, „sănătos”, „care este conform cu o normă”.
Firesc, obisnuit, asa cum trebuie sa fie?………
Este asa cum trebuie sa fie pentru mine, firesc este cum cred eu ca imi e bine…………..fiecare dintre noi este normal in felul lui.
Din pacate la noi in tara si nu numai, efectul de turma este un trend.

Traiesc o poveste, nu o drama!

Ce traiesc acum nu este o drama, ci este linistea de care aveam nevoie, este incercarea din care am de invatat cate ceva in fiecare zi.
Chiar si dupa 7 ani de la accident, se gasesc momente care sa ma surprinda…….momente placute, altele mai putin placute.
Oare pretuiam o adiere de vant daca nu se intampla accidentul?…..cu siguranta NU!
Oare ma bucuram asa tare ca am fost de ajutor cuiva daca nu se intampla accidentul? ….cu siguranta NU!
Lumea trebuie sa intelega ca suntem muritori si ca viata asta trebuie traita cu zambetul pe fata.
Sa inteleaga ca daca i se intinde o mana, trebuie sa o apuce strans fara indoieli. Mana aia poate a aparut din senin dar sigur cu un scop, pentru ca fii sigur ca orice ti se intampla in viata asta e cu un scop.
Ce te tine sa nu-ti fie bine?

Desteapta-te romane!

Spun investeste in tine.
Cand spun asta nu ma refer sa-ti cumperi nu stiu ce fel de haine sau cel mai destept telefon ori televizor. Pentru ca majoritatea dintre noi nu facem decat sa copiem.
Ala are, pai imi iau si eu.
Ala face, pai sa fac si eu.
Cand spun investeste in tine, spun sa faci ceva cu tine, cu mintea ta, sa inveti o limba noua, sa te dezvolti, sa fii diferit, sa fii tu ala care vine cu ceva nou.
Prea multi dintre noi pierdem o gramada de timp incercand sa perfectionam lucrurile inainte de a trece propriu-zis la fapte.
In loc sa asteptam perfectiunea, incepem cu ce avem si apoi reparam lucrurile din mers.
Poate ca dupa un curs nu o sa fii pregatit 100%, dar asuma-ti responsabilitati iar ceilalti(cunoascatorii) vor aprecia gestul si tu o sa stii de ce esti in stare.
Un tilica ar spune: “pai puteam si eu sa fac asta”……..De ce nu a facut?
Invatand, vei devenii mai sigur pe tine, mai calculat, mai linistit, iar modul in care te prezinti de exemplu la un interviu determina si modul in care te vor aprecia ceilalti.
In viata trebuie sa ai un tel, sa-ti propui ceva………….altfel nu ai nici o sansa.
“Adevaratii oameni isi sufleca manecile si trec la treaba”.

Se lasa cortina!

De multe ori am spus ca viata este ca o piesa de teatru, o piesa pentru care ar trebui sa ne facem timp sa o vizionam……dar din pacate o vizionam doar fortati. In cazul meu, am fost fortat.
Cum adica fortat?
Pai mi s-a stins lumina pe terenul de rugby si “m-am trezit intr-o sala cu un singur loc, luminata de o scena imensa”
Rupt complet de viata de dinainte, dezorientat, am luat loc si am privit catre scena , catre piesa de teatru in care actorii principali sunt cunostintele mele, amicii mei, prietenii mei, chiar si eu.
De acolo vezi tot, dar nu esti vazut, auzi tot, dar nu esti auzit. Iti dai seama unde se greseste si incerci sa ii si sa te corectezi. Asta este un lucru bun.
Urci si tu pe scena si iti dai seama ca poti face multe, te trezesti capabil sa asculti si sa dai sfaturi celor care au nevoie……….cateodata ramai uimit.
Cortina se tot lasa de-a lungul piesei si devii constient si sigur ca nu o poti opri…..
Tot ce poti face este sa faci o piesa frumoasa pana la sfarsit.

O piesa frumoasa pentru o seara frumoasa

Si totusi!

Si totusi am un blog, un blog pe care nu am mai postat de foarte mult timp.
Nu pentru ca nu am mai avut timp de el, ci pentru ca nu am stiut ce sa mai scriu, sau am stiu, dar de fiecare data cand ma apucam de scris, “ce rost are?!” imi lua tot elanul.
Incerc si acum sa gasesc un subiect dar in capul meu este o mare dezordine……..
Este o perioada grea in viata mea, o perioada in care ma simt singur, dezamagit si cu aceeasi chestie in cap……… “ce rost are?!”.
Incerc sa-mi umplu timpul si sa nu ma gandesc la asta, lipsa progreselor in recuperare ma dezamageste, singuratatea ma lipseste de orice motivatie si totusi ……….”merg” mai departe.
Merg mai departe pentru mine, pentru familie, pentru prieteni, pentru rugby.
Familie, prieteni, rugby si ma vait de singuratate…….sunt un idiot!