Noaptea o iei razna!

Tu știi că sufleul stă strâns acum de frică ascuns undeva prin corpul meu?
Încerc să-l scot de acolo, dar cum?
Cui să-i spun când toți ți-o taie cu: „e greu dar tu ești puternic!!”??
Pe cine să strig la 1:10 noaptea?
Să beau să uit nu este o soluție, nu este o idee bună pentru cei doi nervi rămași, unul pe mâna stângă și celălalt pe dreapta.
Aprind lumina și o sting și cu siguranță becul e pe ducă….
Mă întorc de pe o parte pe alta până fac nod la picioare.
Picioare, în picioare ce frumos sună și parcă te simt cum vrei să-mi scrii. ….o să te ridici.
După 8 ani ți-aș arăta degetul mijlociu dar n-o fac pentru că speranța încă mocnește în mine. Discutăm la anu’…..
Oohhh, așa tare ticaie ceasul ăla de obicei sau totul este amplificat în capul meu?
Trec pe a doua pagină și brusc dispare tot valul ăla mare de gânduri care nu mi-a dat pace.
M-o fi luat frigul și mi-a înghețat creierul puțin folosit în ultimul timp?
Forțez somnul cu toate că știu că somnul nu se fură, somnul te fură.
Vă pupă Jorj!