Sa nu fie prea tarziu!

Traim cu gandul ca nimic nu nu ni se poate intampla, ca suntem atat de puternici incat putem muta muntii din loc. Nimic rau in asta…dar nu uita ca esti doar o bucata de carne care imbatraneste, care isi pierde din puteri, care nu constientizeaza cat este de scurta viata.
Care a uitat sa se bucure, care a uitat sa bucure, care a uitat sa isi exprime sentimentele.
Am facut parte din categoria asta, dar o palma data de El m-a tezit…pe moment pentru ca am uitat iar.
Eu sunt George, m-am luat cu alte treburi si am realizat acum la 31 de ani ca eu nu i-am spus nicioadata fratelui meu ce a insemnat prezenta lui in viata mea.
Acum este tarziu si mi-as fi dorit sa-i vad reactia daca i-as fi spus: Multumesc sau te iubesc frate.
Dupa moartea lui, am dat dracu rusinea asta de a-mi exprima sentimentele fata de cei apropiati, si m-am simtit mult mai bine.
Dar am uitat iar si acum un eveniment destul de neplacut mi-a adus aminte ca lucrurile astea ar fi bine sa nu se uite nicioadata.
Luni, tatal meu a fost la cateva minute de a pleca dintre noi. S-a urcat pe o scara sa faca niste reparatii, s-a dezechilibrat si a cazut cu capul de parchet.
A fost operat si acum se afla la terapie intensiva.
Nici lui nu i-am spus cat de mult il iubesc, dar am s-o fac cand starea lui se va mai ameliora.
Vedeti voi, sufletele noastre simt nevoia sa fie mangaiate si asta o putem face cu ajutorul cuvintelor. Trupurile noastre vor imbratisari dar ne grabim si uitam.
Israelienii dimineata se imbratiseaza inainte de a-i parasi pe cei dragi. Ei stiu in ce tara traiesc si sunt constienti ca poate aia va fi ultima zi alaturi de familie.
Asa ca pune mana pe telefon si suna-ti parintii, fratii, apropiatii, mergi in bucatarie peste ma-ta si ia-o in brate, spune-le ce simti pentru ca vezi tu, maine poate fi prea tarziu.
Jorj