Cine sunt eu?!

Cand părăsim un loc, lăsăm ceva din sufletul nostru în urmă, rămânem acolo chiar dacă ne îndepărtăm.
Și există amănunte legate de noi pe care le putem găsi doar dacă ne întoarcem acolo.
Ne descoperim pe noi înșine când mergem într-un loc, realizam că am depășit un obstacol din viața noastră, indiferent de cât de dureros ar fi fost.
Dar pentru a ne descoperi pe noi înșine, vrem in primul rand să ne înfruntăm singurătatea.
Nu e adevărat, că tot ce facem, facem de frica singurătății?
Nu de aceea renunțăm la toate lucrurile pe care le vom regreta la sfârșitul vieții noastre?

Inca mai am de umblat sa aflu cine sunt si ce vreau :).

Ziua buna prieteni!

O părere la “Cine sunt eu?!”

  1. Toti avem de umblat pana a ne descoperi. Sunt oameni care invata continuu si oameni care nu invata nimic din experientele traite. Ceea ce e ciudat e faptul ca fiecare dezamagire lasa un gust amar si distruge inocenta care ne inconjura candva sufletul. O data cu trecerea timpului ne maturizam, suntem mai atenti in cine ne punem sentimentele, nu mai permitem nimanui sa paseasca in sufletul nostru, pentru ca zidurile care ne-au imprejmuit sufletul sunt foarte inalte si foarte dure. Doar iubirea le poate indeparta. E ciudat cum…daca ne-am putea privi in oglinda azi si daca ne-am fi privit in oglinda acum 10 ani, nu stiu cat la % am ramas la fel . Timpul te invata sa cunosti oamenii, sa fi pe placul lor, dar sa sti cand sa te opresti in a-ti pune increderea, sentimentele, iubirea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *