Aleargă!

Aleargă până îți întreci umbra apoi aleargă să nu te întreacă ea pe tine

Ziua îmi începe devreme, înainte să mă ridic din pat. Mă motivez să sar din confortul meu.

Să beau o cafea?
Să beau toată cafeaua?
Să scroll-uiesc facebook-ul?
Este ăsta un timp pierdut?
Ar trebui să alerg deja.
Nu pot să alerg, am alergat și ieri, o să alerg mâine, plouă, mi-e rău, prea mult de umblat, ea mă vrea lângă ea, mă bat adidașii…..astea sunt jocurile care mă țin să nu ies pe ușă…..
Trag aer în piept și ies la alergat….și alerg.
Ăsta este adevăratul joc în care mă întreb dacă sunt mai rapid decât taxiul ăla, dar decât câinele ăla, dar decât un tren.
Oare pot traversa parcul până la apus?
Trec prin toată zăpada asta?
Cât pot alerga pe o linie dreaptă?
De câte ori lovesc picioarele mele pământul într-un minut?
Cât pot să alerg pe o ploaie torențială?
Jocurile astea mă fac mai încet sau sunt un nebun pentru că îmi doresc să mă depășesc?

Nu îmi pasă atâta timp cât alerg.

Jorj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *