Adevaruri

Inainte sa am accidentul, de cate ori vedeam o persoana in scaunul rulant, nu ma gandeam decat ca a avut vreun mare ghinion sa se afle asa sau spuneam in gand un patetic „Saracu'” si imi vedeam de viata mea mai departe.
Tot timpul ma gandeam la ei ca la niste persoane cu dizabilitati dar fara sa vad mai departe de imaginea din fata ochilor. Asta pana am patit-o si eu. Si abia cand am ajuns si eu o persoana cu handicap am realizat de cate lucruri e nevoie pentru a avea o igiena si o dieta corespunzatoare, un program de recuperare complet, toate astea pentru a ajunge la o viata cat mai apropiata de cea pe care o aveam inainte.
V-ati gandit vreodata ca multi din cei care sunt in carucior au nevoie de o ingrijire asemanatoare cu a unui copil de 1 an? Ca sunt destui de multi care nu isi pot regla temperatura corpului, imprumuta temperatura mediului in care se afla si asa pot sa tremure de frig 3 zile pana isi revin sau pot ajunge la o temperatura de 40 grade vara daca locuiesc intr-o casa fara aer conditionat si, in cel mai rau caz pot muri din cauza unui stop cardio-respirator?
Altii nu isi pot controla sfincterele, adica nu pot sa se tina atunci cand le vine sa urineze sau au scaun si din cauza asta poarta „pampersi” sau prezervative urinare.
Multi nu isi dau seama daca au vreo infectie in organism decat foarte tarziu pentru ca deseori simptomele nu mai sunt aceleasi cu ale unui om „sanatos” si trebuie sa mai aiba noroc si de un medic capabil pentru ca sunt o gramada care se pierd in fata unui asemenea caz.
Si acum vine partea cea mai grea. Toata ingrijirea asta plus mancarea si alte cheltuieli obisnuite trebuie sa se faca in limita unei pensii de 293 lei. Cati oameni din tara asta se mai pot descurca cu un salariu minim pe economie?
Guvernantii nostrii trebuie sa stie ca in tarile occidentale persoanele cu dizabilitati au drepturi depline si facilitati care fac o viata sa fie normala. Ei pot sa isi plateasca chiriile, sa nu le lipseasca fructele de pe masa, sa aiba si o masina adaptata pe post de picioare. Eu cunosc persoane cu handicap care nu ies din casa decat poate o data pe luna pentru ca stau intr-un bloc de patru etaje, fara lift, la un etaj superior si nu are cine sa ii coboare sau sa ii urce scarile.
Sunt oameni care mananca fructe numai daca stau la curte si au pomi fructiferi. Asta inseamna ca doar vara.
Sunt oameni care nu au pe nimeni langa ei atunci cand au nevoie de un pahar cu apa sau care mananca o data pe zi sa le ajunga banii pentru o luna intreaga.
In Bucuresti nu exista bazine de apa care sa fie adaptate astfel incat o persoana care este in carucior sa poate intra. Si poate spuneti ca se poate apela la oamenii din jur. Cei mai multi ne-am saturat sa avem parte doar de mila.
Vrem doar putin mai mult respect din partea statului.
Sunt extrem de multe de spus sau povesti ale unor oameni de povestit. Si cred ca pe unele o sa le povestesc pentru ca mi s-a spus ca eu, prin munca mea de zi cu zi, am dat putere si altora si e bine sa stii ca poti fi de folos cumva.

P.S.: Am nevoie de un adeziv de piele care nu se gaseste in Romania ci in Germania sau Austria: SAUER-HAUTKLEBER 5001. Este un adeziv care se foloseste pentru prinderea condomului si as avea nevoie de cel putin doua cutii.
Platesc pentru ele!
Multumesc frumos!

0 păreri la “Adevaruri”

  1. ai dreptate: foarte putini ii inteleg cu cei cu probleme!
    doar daca sunt in aceeasi situatie, mai exista shanse sa priceapa ceva!!
    (era, parca, o reclama cu cineva legat la ochi (sau la maini) caruia i se cerea”acum descurca’te”!!)

  2. Mare dreptate ai George,in situatii dificile suntem intr-un fel la mila publica,nu stiu daca e cel mai potrivit moment sa-ti spun ca acum un an un tip m-a luat pe sus de pe zebra,i s-a parut anormal ca alte 2 masini mi-au dat prioritate,m-a aruncat si din cadere fractura femur,cap spart,nas rupt,in fine,am ramas 3 luni numai pat,salar minim pe economie,pe cartea de munca,trei copii,singura,in ghips,in carje,nici acum nu pot merge normal, nu a contat ca am platit taxe 15 ani,si eram prima oara la un concediu medical,justitia nimic inca mai astept sa termine ancheta,cu 90 zile certificat medico legal,tipul ala isi arnjeaza ,eu am ramas cu suferinta,pirderi financiare,iti trebuie nervi si fizic de otel,sa rezisti in limitele bunului simt ,in tara asta,ignorarea drepturilor elementare pentru oameni pare sa fie ocupatia principala a guvernantilor nostrii.,

  3. Eu am diabet insulino-dependent de un si numai eu stiu prin cate am trecut, dar abia dupa ce m-am pricopsit cu o boala incurabila am inteles cat de importanta e santatea…

    Din fericire ma ajuta parintii cu tratamentul pentru ca altfel nu m-as descurca. De la stat nu am mai primit de mult testere pentru glicemie, dar ce le pasa lor?

    Multa sanatate 😀

  4. Buna George,
    Eu o sa merg in Austria in 21 mai.
    Daca mai ai nevoie pana atunci, te rog sa imi spui si iti aduc.

      1. Salut George,

        Vezi ca am cumparat deja adezivul. Il am chiar aici in fata: 3 cutii.

        Incerc sa il pun pe posta sau pe cineva in urmatoarele 2-3 zile. Cu posta va ajunge in 3-5 zile (asta daca nu imi da nimeni semn de viata ca ar veni la Bucale si atunci va ajunge mai repede). Eu sunt in Zurich. (Le-am cumparat la indemnul lui http://www.ingineru.ro 🙂

          1. Salut,

            Am pus pe posta acum 3 cutii. In mod teoretic ar trebui sa ajunga in 3-5 zile (la posta din Bucuresti). Acolo probabil va fi chemat cineva sa le ridice. Daca cumva vor pune vama, sa intrebe persoanal care le ridica daca vama se plateste pentru ca vin din Elvetia (non-EU) sau de oriunde. Daca numai din Elvetia, atunci in pachet este chitanta cu faptul ca sunt cumparate din Germania. Oricum, dar asta numai in cazul in care te pune sa platesti ceva.

            Iti urez progrese in recuperare si insanatosire grabnica.

            Gabi P.

            PS: PE hartia din pachet scrie ce poti sa faci cu banii.

    1. Salut,

      Vezi ca am cumparat deja adezivul pentru George. Maine vreau sa il pun pe posta (daca nu gasesc pe cineva sa vina la Bucuresti)

  5. ai mare dreptate,dar mai grav e ca nici nu vom avea toate astea in schimb vrem sa ne comparam cu cei din U.E.!pai nu ne vom compara niciodata cu ei pt k de exemplu in afara un om cu dizabilitati de orice fel este privit ca un om normal si vazut la tot pasul pe cand la noi ii vezi din an in paste si atunci toata lumea isi da coate se intorc si se uita ca si cum nu ar avea ce cauta pe strada!eu am parapareza spastica dar multumesc lui dumnezeu acum makr pot sa merg am un job dar pana la 11 ani am stat mai mult prin spitale mai precis in actualul marie curie care pe din afara arata f. bn dar dak intrai in el ti se facea greata tie-ra sila sa stai in paturile alea si mai ales k se statea cate 2-3 luni pt recuperari…si acum te intreb eu p u crezi ai vedea asa ceva in afara?cred k in afara ai intra si ai „locui”acolo de drag dar asta e traim unde traim iar mentalitatile oamenilor sunt destul de diferite!o seara placuta si ai grija de u!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *