Viata…!

flo1

Sincer nici nu stiu cum sa incep acest….. sa-i spun articol :(.
Pe 11 martie 2006 am jucat ultimul meci de rugby din viata, 3 zile mai tarziu am hotarat sa-mi fac o alta echipa ( mama, tata, eu, fratele meu si sora mea ) si sa intram sa castig meciul vietii mele……..acea lupta cu viata de a ma pune iar pe picioare. 3 ani si de munca continua, plecari peste plecari in diferite statiuni, stres si oboseala dar nu in ultimul rand si satisfactii ( progresele mele ) mici dar vizibile.
23 mai 2009 inca o zi pana la ziua lui Florian fratele meu, bucurosi si fericiti ca orice familie ne trezim dimineata eu:”hai ne ridicam ?” Florian: „aham” si atat………asta a fost ultimul lui cuvant. Florian isi pierde cunostinta, se sufoca si pleaca catre Dumnezeu mult prea devreme la 26 de ani fara o zi :(. Tot ce am facut in viata pana acum se datoreaza in mare parte lui, el a fost mainile si picioarele mele.
Dumnezeu a hotarat sa-l ia langa El pentru ca Dumnezeu isi culege florile si el este ”Floricica” al nostru. I-am promis ca o sa ma ridic sa merg si ma tin de cuvant sa-l fac fericit, oricum ar fi si oriunde ar fi el acum. Multumesc tuturor carora ne-au fost alaturi……rude, prieteni si cunostinte
Imi cer scuze dar nu mai am forta sa mai scriu……………..:(

Te iubesc si te rog sa ma ierti pentru tot fratimiu

Dumnezeu sa te odihneasca !

0 păreri la “Viata…!”

  1. Viata este foarte grea, un test continuu iar Dumnezeu ii ia la el mai devreme pe unii decat pe altii pentru ca ii iubeste, pentru ca aici este doar o etapa si fratele tau a trecut peste aceasta etapa, a ispasit ce avea de ispasit si este gata pentru altceva la care noi nu avem acces. Noi trebuie sa ramanem aici, sa ne ducem in continuare propriile cruci pana cand vom fi la randul nostru gata si sa avem mereu incredere in Dumnezeu ca stie mai bine decat noi.

  2. Citind aceste randuri nu pot spune decat ca iti admir inca o data taria de caracter si credinta in Dumnezeu. Iti urez mult succes in incercarea prin care treci acum dar si in cea pe care ai inceput-o acum cativa ani, si anume sa mergi din nou.

  3. Sincere condoleante!Dumnezeu sa il odihneasca in pace!Iti trimit de departe o imbratisare,tie si familiei tale cu speranta de a va alina un pic durerea.Acum inteleg absenta ta atata timp…Imi pare foarte rau pt ce s-a intamplat.Va doresc ca bunul Dumnezeu sa va intareasca si sa va protejeze.

  4. Ma intrebam zilele trecute, ce e cu tine, pentru ca au trecut multe zile de cand nu ai mai postat.
    Cuvintele nu pot spune ce am simtit, cand am citit acest randuri.

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  5. George, n-am cuvinte… Dumnezeu sa il odihneasca pe Florian, iar pe tine si pe intreaga familie, sa va intareasca.
    Totusi… (de la) ce a fost? Sau nu se stie?

  6. Pentru tine si fratele tau trebuie sa faci toate eforturile sa simti din nou iarba in picioare.
    Anunta cand mai vii la Techirghiol. Mi-ar placea sa venim sa te vedem. Spun venim pentru ca suntem cativa oameni care de 3 ori pe saptamana incearca sa alcatuiasca o echipa de fotbal american in Constanta.Eu sunt fost luptator de greco-romane, tatal meu a fost practicant de rugby si, impreuna iti urmarim progresele povestite de tine aici.Mult succes si putere.Fratele tau va fi in continuare ingerul tau pazitor.

  7. Dumnezeu sa il odihneasca! Eu v-am cunoscut pe amandoi… imi pare foarte rau pentru ce vi s-a intamplat. Dumnezeu sa fie alaturi de tine si de familia ta si sa va ajute sa mergeti mai departe!

  8. imi pare f rau pt c s-a intamplat 🙁 … incearca sa fi tare pt k ai d indeplinit o promisiune fata d el si d tin … si trebuie sa lupti k d akolo d sus Florian sa fie si mai mandru d tine … pup:*>:D<

  9. Condoleante sicere.Se zice ca ce nu te omoara te intareste, insa totodata mi se pare foarte mult tot ceea ce ai trait pana acum.
    .Credinta, putere, si forta George! si pentru ai tai.

  10. Desi nu am postat niciodata pe blogul tau,acum nu pot decat sa iti spun Sincere Condoleante.Gandeste-te ca acum trebuie sa fi tare,sa poti sa mergi,asa cum fratele tau ar fi vrut.

  11. Florin a plecat prea devreme dar asa-i soarta asta cruda dar sa nu uitam ca sa dus intr-o lume mai buna fara atata ura si invidie de acolo de sus el te va veghea mereu geo… iti doresc multa putere si sanatate.

  12. acu am citit articolul tau si cu lacrimi in ochii revad toata ziua aceea nefasta si tot ce sa intamplat pana la inmormantare…offf..cuvintele sunt neinsemnate, dar cred ca toti ne-am pus cumva in locul tau si credem ca stim ce simti,repet credem…au fost momente in zilele alea, ca si acum cand am impresia ca il vad pe strada sau la magazin sau pe alee…e greu frate..era unul dintre noi,ca si noi. lupta si fa-l pe florin sa zambeasca si sa se bucure,sigur iti va da o mana de ajutor!

  13. din 5 cuvinte ale lui,pe 3 era inevitabil sa nu le retii.imi aduc aminte de „lectiile lui de viata pentru cand oi mai creste”.v-am invidiat pentru ca erati atat de apropiati,gandeati la fel,si mai ales zambeati mereu.a plecat George,dar fii sigur ca de sus ,FLorin iti va trimite mainile si picioarele lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *