Arhive etichetă: Florian

El este Florian…

Poate multi dintre voi cei care imi vizitati blogul spuneti….   „A murit Florian fratele lui George…. dar cu ce se ocupa el, ce vroia sa faca in viitor, ce planuri avea?”
Florian avea 26 de ani, absolvent al Universitatii Biotera din Bucuresti  specializarea Controlul calitatii produselor ; pe scurt cum il si strigam cand se intorcea de la exemene ”a venit OPeCistu” :). Dupa accidentul meu, in martie 2006,  a hotarat sa se inscrie si la Kinetoterapie in cadrul Universitatii Spiru Haret, era anul 1 si in timpul liber care-l mai avea urma cursuri de masaj, sa ma ajute, avea ”1000” de idei pe minut si foarte multe planuri…  cateodata ramaneai masca atunci cand incepea vreo discutie legata de recuperare sau ce trebuie sa faci pentru o anumita afectiune.  S-a dus Sus, la Dumnezeu, si a lasat pe Pamant o familie care a invatat multe de la el si o fata (iubita lui) cu care urma sa se logodeasca saptamana aceasta.
Ne este dor de el dar nu ne ramane decat sa facem ce ne-a invatat si sa traim viata asa cum ne este data, cu bune si cu incercari.

In memoria lui Florian, prietenii sai au facut un videoclip

am adaugat si link-ul http://www.youtube.com/watch?v=vAuLKsy6TFg

Multumesc…   Dumnezeu sa-l odihneasca!

Viata…!

flo1

Sincer nici nu stiu cum sa incep acest….. sa-i spun articol :(.
Pe 11 martie 2006 am jucat ultimul meci de rugby din viata, 3 zile mai tarziu am hotarat sa-mi fac o alta echipa ( mama, tata, eu, fratele meu si sora mea ) si sa intram sa castig meciul vietii mele……..acea lupta cu viata de a ma pune iar pe picioare. 3 ani si de munca continua, plecari peste plecari in diferite statiuni, stres si oboseala dar nu in ultimul rand si satisfactii ( progresele mele ) mici dar vizibile.
23 mai 2009 inca o zi pana la ziua lui Florian fratele meu, bucurosi si fericiti ca orice familie ne trezim dimineata eu:”hai ne ridicam ?” Florian: „aham” si atat………asta a fost ultimul lui cuvant. Florian isi pierde cunostinta, se sufoca si pleaca catre Dumnezeu mult prea devreme la 26 de ani fara o zi :(. Tot ce am facut in viata pana acum se datoreaza in mare parte lui, el a fost mainile si picioarele mele.
Dumnezeu a hotarat sa-l ia langa El pentru ca Dumnezeu isi culege florile si el este ”Floricica” al nostru. I-am promis ca o sa ma ridic sa merg si ma tin de cuvant sa-l fac fericit, oricum ar fi si oriunde ar fi el acum. Multumesc tuturor carora ne-au fost alaturi……rude, prieteni si cunostinte
Imi cer scuze dar nu mai am forta sa mai scriu……………..:(

Te iubesc si te rog sa ma ierti pentru tot fratimiu

Dumnezeu sa te odihneasca !