Arhive etichetă: rugby

Bate tastele!

Trist, suparat, vesel handicapat.
Handicapat? Da, handicapat, pentru ca si tu ala care te crezi bine, te vezi bine, te misti bine, esti handicapat.
Sa fii vesel, suparat, increzator, trist etc. sunt stari pe care le traim voluntar sau involuntar.
Supararea si tristetea sunt bine venite cateodata pentru ca ne pune mintea la treaba, insa ele trebuie sa fie pe termen scut…….forte scurt.
Durata depinde in mare partea de noi si nu stiu cum se face ca atunci cand suntem varza psihic, ca pana la urma de acolo pleaca tot, parca ne place starea aia si ne alimentam mintea cu multe si mai multe ganduri negative.
Are rezolvare?
Cu siguranta are si una dintre ele este comunicarea.
Ai atatea mijloace prin care poti comunica……..important este sa o faci.
Nu conteaza despre ce…….vorba aia “pofta vine mancand”, la fel si subiectele intr-o conversatie.

Zi buna va doresc!

Vorba multa, saracia rugby’ului!

Astazi am profitat de vremea frumoasa si am mers sa vad meciul dintre Steaua si Timisoara (30-18).
Ma asteptam sa vad o Timisoara care sa ma dea cu rotile-n sus………insa din pacate nu a fost asa. Se vede ca echipa nu este inca legata, se vede de pe margine ca jucatorii uita ca au un capitan de care trebuie sa asculte si ca el este singurul care are voie sa comenteze. Centrii tipau, aripa tipa, demiul la fel…….
In schimb Steaua a reusit sa o faca prin jocul excelent. La Steaua singurii pe care i-am auzit au fost Vlaicu si Lucaci.
Nu o sa fac o analiza a jocului pentru ca nu sunt in masura…………STOP!
Felicitari Steaua pentru victorie si tot respectul pentru Timisoara care a tras pana in ultima secunda pentru a marca……….si a facut-o spectaculos.
Pe la 15 ani, dupa un meci cu Zimbrii pe care l-am pierdut, in vestiar am auzit o vorba care m-a marcat si anume: “Arbitrul tine cu echipa care joaca rugby!”.
Imediat pe gura mi-a iesit asta: “Dar ce, noi nu am jucat rugby?”
Raspunsul nu a intarziat sa vina: “In rugby, disciplina este pe primul loc. O echipa care face multe greseli, intr-o echipa in care se aud 15 voci si nu una, clar nu exista disciplina”
Multe voci, insa din pacate prea putine fapte astazi la Timisoara.
Astept sa plec de la un meci d-al vostru cu bucurie in suflet.
Hai Timisoara, Hai Rugby-ul Romanesc!

METAFORA RUGBYULUI!!

„PUTINI INTELEG METAFORA RUGBYULUI….

Mingea este o printesa, domnilor. O fata frumoasa care nu se culca cu oricine. Doar campionii ajung sa se culce cu printesa in terenul de tinta si sa obtina puncte pentru echipa lor. E o latura romantica in acest „sport de golani, jucat de gentlemeni“. Pana si bataia generala are romantismul sau.
Arbitrul intotdeauna lasa jucatorii sa isi verse nervii. Daca ar interveni, ar fi urat. Orice jucator ar da cu mare drag un pumn de la el numai sa nu-l vada pe arbitru nedreptatit. Adica toata lumea primeste si el nu?
Pentru atletico-vanosii ca mine, o bataie generala se lasa, de obicei, cu vise frumoase. Nu stii de unde vine „decisiva din fundul gradinii“ si odata te trezesti lungit pe iarba, de parca ai sta la plaja. Il vezi pe doctor ca iti arata degetele, te pune sa le numeri. Tu razi tamp si incerci sa intelegi ce s-a intamplat. Iti pica fisa cu greu, spui un numar intre unu si cinci. Doctorul te lasa sa mai joci, afli cine te-a lovit si… il plachezi din tot sufletul. Eh, si asta e partea simpatica. Iar te trezesti cu doctorul aratandu-ti degetele. Intelegi, vei fi inlocuit. Dar nu-i nimic, urmeaza meciul de acasa.”

Sursa: menshealth.ro.
By: Bogdan Nicolai.

Performanta pe burta goala!

Eram doar un copil de 10 ani atunci cand am luat pentru prima data contac cu sportul ce avea sa-mi schimbe viata.
Nu provin dintr-o familie care sa fi facut sport, deci talent zero. Daca nu esti talentat in ceva, atunci trebuie sa muncesti mult sa faci bine acel ceva la care te-ai inhamat.
Cand am spus alor mei ca o sa merg la rugby, au avut o reactie de genu: ”aoleu, la aia de se impung unul pe altu. Altceva nu ai gasit?” si am raspuns: “atunci ma duc la box.”
Au ramas la rugby si chiar m-au incurajat atunci cand nu am mai vrut sa continui.
Motivul: Eram prea timid sa plec la varsta aia singur tocmai din Piata Iancului pana la Arcul de Trimf.
A trecut un an, au trecut doi, trei…….cinci si nu reuseam sa prind un loc pe podium…….vroiam si eu o medalie, vroiam in primele 3.
In toti acesti ani rugby-ul m-a invatat sa fiu OM, sa respect, sa imi pese de cel de langa mine mai mult decat de mine……..lucru pe care-l fac si acum.
Performanta se face pas cu pas, perseverand intr-un anumit domeniu si atat.
O alimentatie sanatoasa si odihna cat cuprinde.

Sport=Sport

Meserie=Meserie

Sport+meserie=NIMIC

Eu nu am avut conditiile necesare tot timpul si imi amintesc ca primeam cate un tricou sau o bluza de la antrenor pentru antrenament, iar eu o purtam pe strada.
Mancam doua cani de ceai cu paine pe zi dar nu lipseam de la nici un antrenament.
In felul asta am crescut cu aceeasi dorinta in inima, cu acelasi scop bine pus acolo in cap…..VROIAM O MEDALIE.
Medalia a venit si ea fix in ultimul an de juniorat, chiar daca este de argint, pentru mine este forte valoroasa.
Cum spuneam intr-un post trecut: Lucruirile pentru care luptam mai mult, au o valoare mult mai mare decat ce obtinem fara pic de efort.

Traiesc o poveste, nu o drama!

Ce traiesc acum nu este o drama, ci este linistea de care aveam nevoie, este incercarea din care am de invatat cate ceva in fiecare zi.
Chiar si dupa 7 ani de la accident, se gasesc momente care sa ma surprinda…….momente placute, altele mai putin placute.
Oare pretuiam o adiere de vant daca nu se intampla accidentul?…..cu siguranta NU!
Oare ma bucuram asa tare ca am fost de ajutor cuiva daca nu se intampla accidentul? ….cu siguranta NU!
Lumea trebuie sa intelega ca suntem muritori si ca viata asta trebuie traita cu zambetul pe fata.
Sa inteleaga ca daca i se intinde o mana, trebuie sa o apuce strans fara indoieli. Mana aia poate a aparut din senin dar sigur cu un scop, pentru ca fii sigur ca orice ti se intampla in viata asta e cu un scop.
Ce te tine sa nu-ti fie bine?

Se lasa cortina!

De multe ori am spus ca viata este ca o piesa de teatru, o piesa pentru care ar trebui sa ne facem timp sa o vizionam……dar din pacate o vizionam doar fortati. In cazul meu, am fost fortat.
Cum adica fortat?
Pai mi s-a stins lumina pe terenul de rugby si “m-am trezit intr-o sala cu un singur loc, luminata de o scena imensa”
Rupt complet de viata de dinainte, dezorientat, am luat loc si am privit catre scena , catre piesa de teatru in care actorii principali sunt cunostintele mele, amicii mei, prietenii mei, chiar si eu.
De acolo vezi tot, dar nu esti vazut, auzi tot, dar nu esti auzit. Iti dai seama unde se greseste si incerci sa ii si sa te corectezi. Asta este un lucru bun.
Urci si tu pe scena si iti dai seama ca poti face multe, te trezesti capabil sa asculti si sa dai sfaturi celor care au nevoie……….cateodata ramai uimit.
Cortina se tot lasa de-a lungul piesei si devii constient si sigur ca nu o poti opri…..
Tot ce poti face este sa faci o piesa frumoasa pana la sfarsit.

O piesa frumoasa pentru o seara frumoasa

Si totusi!

Si totusi am un blog, un blog pe care nu am mai postat de foarte mult timp.
Nu pentru ca nu am mai avut timp de el, ci pentru ca nu am stiut ce sa mai scriu, sau am stiu, dar de fiecare data cand ma apucam de scris, “ce rost are?!” imi lua tot elanul.
Incerc si acum sa gasesc un subiect dar in capul meu este o mare dezordine……..
Este o perioada grea in viata mea, o perioada in care ma simt singur, dezamagit si cu aceeasi chestie in cap……… “ce rost are?!”.
Incerc sa-mi umplu timpul si sa nu ma gandesc la asta, lipsa progreselor in recuperare ma dezamageste, singuratatea ma lipseste de orice motivatie si totusi ……….”merg” mai departe.
Merg mai departe pentru mine, pentru familie, pentru prieteni, pentru rugby.
Familie, prieteni, rugby si ma vait de singuratate…….sunt un idiot!

CS Olimpia vs RC Grivita!

Astazi am fost la meci : Olimpia vs Grivita
Nu am putut rata o asa ocazie pentru ca meciurile dintre aceste achipe este considerat un derby.
Cu toate ca amandoua se afla in a 3a divizie din pacate, acesti 40 de baieti fac un spectacol de la primul fluier si pana la ultimul.
Placaje puternice date dar si ratate, pase bune si mai putin bune, putina ciondaneala, rasturnari de scor, toate astea fac publicul prezent sa-si incurajeze favoritii.
De echipele astea doua ceva ma leaga………

Olimpia :
echipa unde am activat atat ca junior dar si ca senior
echipa unde am simtit cu adevarat ca fac performanta
echipa cu care am iesit vice-campion
Din pacate, de 3 ani Olimpia nu mai este ce era odata……….toata lumea comenteaza, se face sport cu o mentalitate de barbar……..se injura si se huiduie . Uita ca ei fac asta din placere……….nu cred ca este vreun jucator care vine pentru indemnizatia aia de nimic.

Grivita :
Grivita, sincer ca fiu era echipa pe care nu am agreeat-o niciodata………asta pentru ca eu stiam grivita in formula Aurel Vlaicu-Grivita
In ultimii ani mi-am schimbat parerea si acum imi face mare placere sa merg si sa-i vad
Baietii astia vin si joaca doar din placere
Echipa asta chiar arata a echipa
Echipa asta are zambetul pe fata inainte, in timpul meciului dar si dupa.
Echipa asta stie chiar si ce inseamna a 3a repriza :D………..JOS PALARIA IN FATA LOR !
Intr-o astfel de echipa mi-ar place sa joc……..Grivita imi este prietena!