Arhive etichetă: traumatism cervical

Indrazneste!

Astazi am luat o invatatura pentru viata si vreau sa o impartasesc.

Noi oamenii avem anumite nevoi, anumite visuri………unii mai mari si altii mai mici, treaba e ca le avem.
Pe cele mici reusim sa le rezolvam singuri, insa pe cele mari de multe ori nu si din pacate renuntam la a le duce la capat pentru simplu’ motiv ca ne este rusine.

Da, ne este rusine sa deschidem gura si sa cerem ajutor.

Cand te afli intr-o astfel de situatie acel “nu pot!”, exista. Insa daca deschizi gura, iti spui of-ul si ceri ajutor, ai sanse mari ca acel “nu pot!” sa dispara.
O sa spui ca…….ok, sunt sanse sa se rezolve dar sunt si sanse sa nu.
Da, nu te contrazic………..dar trebuie sa stii ca sansele sa nu se rezolve depind tot de noi pentru ca nu avem rabdare, ne grabim si cautam rezolvare doar intr-un singur loc………asta este o greseala.
Tine minte ca este mai usor sa primesti ajutor de la 10 persoane decat o singura persoana sa te ajute de 10 ori.

Seara buna prieteni!

Performanta pe burta goala!

Eram doar un copil de 10 ani atunci cand am luat pentru prima data contac cu sportul ce avea sa-mi schimbe viata.
Nu provin dintr-o familie care sa fi facut sport, deci talent zero. Daca nu esti talentat in ceva, atunci trebuie sa muncesti mult sa faci bine acel ceva la care te-ai inhamat.
Cand am spus alor mei ca o sa merg la rugby, au avut o reactie de genu: ”aoleu, la aia de se impung unul pe altu. Altceva nu ai gasit?” si am raspuns: “atunci ma duc la box.”
Au ramas la rugby si chiar m-au incurajat atunci cand nu am mai vrut sa continui.
Motivul: Eram prea timid sa plec la varsta aia singur tocmai din Piata Iancului pana la Arcul de Trimf.
A trecut un an, au trecut doi, trei…….cinci si nu reuseam sa prind un loc pe podium…….vroiam si eu o medalie, vroiam in primele 3.
In toti acesti ani rugby-ul m-a invatat sa fiu OM, sa respect, sa imi pese de cel de langa mine mai mult decat de mine……..lucru pe care-l fac si acum.
Performanta se face pas cu pas, perseverand intr-un anumit domeniu si atat.
O alimentatie sanatoasa si odihna cat cuprinde.

Sport=Sport

Meserie=Meserie

Sport+meserie=NIMIC

Eu nu am avut conditiile necesare tot timpul si imi amintesc ca primeam cate un tricou sau o bluza de la antrenor pentru antrenament, iar eu o purtam pe strada.
Mancam doua cani de ceai cu paine pe zi dar nu lipseam de la nici un antrenament.
In felul asta am crescut cu aceeasi dorinta in inima, cu acelasi scop bine pus acolo in cap…..VROIAM O MEDALIE.
Medalia a venit si ea fix in ultimul an de juniorat, chiar daca este de argint, pentru mine este forte valoroasa.
Cum spuneam intr-un post trecut: Lucruirile pentru care luptam mai mult, au o valoare mult mai mare decat ce obtinem fara pic de efort.

Ce binecuvantare!

Viata este o binecuvantare, o binecuvantare de care uitam atunci cand suntem suparati, tristi, nervosi.
Multi dintre noi nu avem un motiv serios atunci cand suntem suparati. Ne suparam din nimicuri si asta nu este deloc bine pentru noi, cat nici pentru persoana/persoanele dragi de langa noi, pentru ca starile emotionale se imprumuta fara sa vrem…..
Cati dintre noi privesc albastru cerului atunci cand suntem tristi? Putini.
Cati dintre noi ne bucuram la atingerea ierbii cu talpile goale? Putini.
Din pacate viata este scurta si de un lucru suntem siguri……….ca o sa murim.
De ce sa nu o facem cu zambetul pe fata?
Daca facem o comparatie intre o crescatorie de pui si viata noastra o sa vedem ca nu este nici o diferenta.
La fel ca si ei venim pe lume intre patru pereti, ajungem acasa stam intre patru pereti, muncim intre patru pereti si ne trezim cand ne bate ceasul………..asta nu e bine. Nu este bine pentru ca in felul asta uitam ce inseamna sa fim liberi uitam ca suntem frumosi, uitam ca putem fi fericiti.
Bucura-te de fiecare clipa a vietii la fel de mult cum se bucura un caine care isi vede stapanul venind acasa.

Vreau sa fiu normal!

Vreau sa fiu normal” recunosc ca am spus-o dar am si auzit-o de multe ori in ultimii 7 ani.
Ce inseamna de fapt sa fii normal?
Sa fiu ca toti ceilalti, sa fac ce face majoritatea dintre noi?……….daca DA, atunci eu cred ca evolutia noastra ar disparea.
Eu cred ca ala diferit aduce schimbarea . Asta cred eu…….poate ma insel.
Am citit undeva mai de mult ca, cuvantul NORMAL nu apare nici macar o data in Biblie, dar daca dau o cautare in Dictionar gasesc asta: „care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural”, „sănătos”, „care este conform cu o normă”.
Firesc, obisnuit, asa cum trebuie sa fie?………
Este asa cum trebuie sa fie pentru mine, firesc este cum cred eu ca imi e bine…………..fiecare dintre noi este normal in felul lui.
Din pacate la noi in tara si nu numai, efectul de turma este un trend.

Traiesc o poveste, nu o drama!

Ce traiesc acum nu este o drama, ci este linistea de care aveam nevoie, este incercarea din care am de invatat cate ceva in fiecare zi.
Chiar si dupa 7 ani de la accident, se gasesc momente care sa ma surprinda…….momente placute, altele mai putin placute.
Oare pretuiam o adiere de vant daca nu se intampla accidentul?…..cu siguranta NU!
Oare ma bucuram asa tare ca am fost de ajutor cuiva daca nu se intampla accidentul? ….cu siguranta NU!
Lumea trebuie sa intelega ca suntem muritori si ca viata asta trebuie traita cu zambetul pe fata.
Sa inteleaga ca daca i se intinde o mana, trebuie sa o apuce strans fara indoieli. Mana aia poate a aparut din senin dar sigur cu un scop, pentru ca fii sigur ca orice ti se intampla in viata asta e cu un scop.
Ce te tine sa nu-ti fie bine?

Se lasa cortina!

De multe ori am spus ca viata este ca o piesa de teatru, o piesa pentru care ar trebui sa ne facem timp sa o vizionam……dar din pacate o vizionam doar fortati. In cazul meu, am fost fortat.
Cum adica fortat?
Pai mi s-a stins lumina pe terenul de rugby si “m-am trezit intr-o sala cu un singur loc, luminata de o scena imensa”
Rupt complet de viata de dinainte, dezorientat, am luat loc si am privit catre scena , catre piesa de teatru in care actorii principali sunt cunostintele mele, amicii mei, prietenii mei, chiar si eu.
De acolo vezi tot, dar nu esti vazut, auzi tot, dar nu esti auzit. Iti dai seama unde se greseste si incerci sa ii si sa te corectezi. Asta este un lucru bun.
Urci si tu pe scena si iti dai seama ca poti face multe, te trezesti capabil sa asculti si sa dai sfaturi celor care au nevoie……….cateodata ramai uimit.
Cortina se tot lasa de-a lungul piesei si devii constient si sigur ca nu o poti opri…..
Tot ce poti face este sa faci o piesa frumoasa pana la sfarsit.

O piesa frumoasa pentru o seara frumoasa

Miscare :D!

Salutare si bine v-am gasit dragii mei.
Asa dintr-o plictiseala maxima, ce crezi? Mi-a venit o idee si anume:
Sa ma filmez la antrenament :D.
De astazi o sa postez cateva exercitii de forta lucrate la aparat multifunctional cu scripeti.
In caz ca nu aveti asa ceva acasa, puteti face foarte repede unul cu un scripete prins in perete, cativa saci plini cu nisip sau sticle cu apa, cu greutate difetita.
Pentru astazi o sa postez cateva exercitii pentru spate.
Eu lucrez cate 4 serii a cate 25 de repetari.
Daca lucrez cu greutate mai mare, reduc la 12 repetari.

Asadar dupa o incalzire bine facuta in prealabil, trec la treaba:

EXERCITIUL NUMARUL 1

EXERCITIUL NUMARUL 2

EXERCITIUL NUMARUL 3

EXERCITIUL NUMARUL 4

EXERCITIUL NUMARUL 5

O muzica antrenanta este bine venita pentru a va motiva.

Va pupa Jorj!

Povestea mea

Dupa 10 ani de rugby si mii de “gramezi legate” sau “prabusite”, a venit ziua de 11 martie 2006, sambata in care cursul vietii mele a luat o intorsatura brusca, poate prea brusca pentru mine si pentru cei din jurul meu.
Cu cateva minute inainte de finalul unui meci de pregatire al Selectionate U19 in compania echipei la care evoluam eu ( Olimpia Bucuresti), intr-o deja devenita banala legare a unei gramezi, clipa naruitoare a viselor mele s-a produs: in urma contactului, barbia mi-a fost infipta in piept, un fior rece mi-a trecut pe toata sira spinarii pana la glezne revenind inapoi cu o senzatie de amorteala ce imi cuprindea tot corpul. Am cazut la pamant fara sa ma pot misca, fara nicio durere dar foarte speriat, frica amplificata si de agitatia colegilor si a medicilor.

Am ajuns initial la Spitalul de Urgenta Floreasca unde au ajuns si colegii dupa meciul incheiat si familia mea. Eram legat la o multime de aparate, fiecare cu un obiectiv bine stabilit de a ma tine in viata, cand membrii familiei mele au inceput sa intre unul cate unul in rezerva unde ma aflam, cu ochii inlacrimati si fetele crispate de teama la auzul cuvintelor medicului ca nu mai am decat maxim 2 ore din viata. Au putut totusi sa se stapaneasca si cu o tarie interioara uluitoare au inceput sa ma incurajeze si sa imi spuna ca nu e nimic grav, ca totul este doar preventiv.

Stiam in interiorul meu ca este ceva grav si am inceput sa ma rog Lui Dumnezeu fara sa ii cer ceva ci doar sa-Si faca Voia asa cum Credea El. Dupa cateva momente au intrat in camera trei persone care m-au luat si m-au transportat cu ambulanta la Spitalul Bagdasar-Arsenie. Acolo am aflat si diagnosticul: TRAUMATISM VERTEBRO-MEDULAR CERVICAL, luxatie anterioara bilaterala C6-C7, leziune neurologica completa Frankel A, in limbajul popular, aveam coloana vertebrala deformata in zona gatului si maduva sectionata complet. Dupa 3 zile am fost operat de domnul doctor Podea Marius asistat de domnul Profesor Doctor Exercian. Interventia chirurgicala a fost un success si au urmat 5 luni de internare pe Sectia de Recuperare unde am urmat recuperarea sub observatia kinetoterapeutului Anca Mihaescu.

Din momentul externarii am continuat recuperarea acasa si la centre de recuperare din tara (Baile Felix, Poiana Campina, Techirghiol) pentru ca nu am incetat niciun moment sa cred ca nu voi mai simti iarba sub picioare. Voi continua sa lupt pentru a nu mai depinde de nimeni si pentru a-mi implini visul insa pentru asta am nevoie si de prieteni care sa ma sustina asa cum m-au sustinut pana acum si carora le multumesc din tot sufletul!
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea pentru ca este doar o experienta de viata si cred intr-un final fericit!